Infracţiunea de mărturie mincinoasă. Subiectul activ al infracţiunii (NCPP, NCP)

24 iul. 2020
Vizualizari: 1801
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 114/RC/2020

NCPP: art. 438 alin. (1), art. 448 alin. (1) pct. 1; NCP: art. 38 alin. (1), art. 193 alin. (2), art. 206 alin. (1), art. 273 alin. (1), art. 275 alin. (2)

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. Controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se constată că inculpata A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte reține că inculpata A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Totodată, observă că fapta concretă reținută în sarcina inculpatei constă în aceea că, în data de 2.10.2017, între orele 10:00 – 13:40, în timp ce era audiată de organele de cercetare penală în calitate de martor în Dosarul penal nr. x/2017, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., respectiv amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din C. pen. de către suspectul B., pentru a evita tragerea la răspundere penală a acestuia, inculpata A. a declarat mincinos că, în data de 19.07.2017, în jurul orelor 20:00 – 20:30, se afla în fața imobilelor cu nr. x și y de pe str. x din comuna Vladimirescu, jud. Arad, când, în urma unor discuții, numitul D. s-a îndreptat amenințător spre ea, cu intenția de a o lovi, iar prietenul ei, B., l-a oprit cu mâinile, fără a-l împinge sau a-l lovi, precum și că numita C. nu se afla la fața locului pe parcursul derulării evenimentelor.

Totodată, constată că instanța de apel a reținut că împrejurările în privința cărora inculpata a declarat mincinos erau esențiale în cauză, vizând tocmai comiterea infracțiunii de lovire, respectiv amenințare de care era acuzat concubinul său.

În motivarea recursului în casație, în esență, inculpata A. a susținut că nu are calitatea cerută subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, dat fiind faptul că, în timpul procesului în care a fost audiată în calitate de martor cu privire la faptele concubinului său, B., fără a i se aduce la cunoștință de către organele de urmărire penală că are dreptul să refuze a fi audiată în această calitate, a fost pronunțată Decizia nr. 562/2017 a Curții Constituționale, care nu era publicată în Monitorul Oficial al României la data audierii sale și care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, produce efecte pe tot parcursul procesului penal în cauzele care se află în curs de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Înalta Curte constată că art. 273 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnată recurenta-inculpată A., incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat.

Totodată, reține că, pentru a exista infracțiunea de mărturie mincinoasă, subiectul activ al infracțiunii trebuie să aibă calitatea de martor.

Conform art. 115 alin. (1) coroborat cu art. 114 alin. (1) din C. proc. pen., poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali.

Potrivit art. 117 alin. (1) din C. proc. pen., au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, frații și surorile suspectului sau inculpatului precum și persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în M. Of. nr. 837/23.10.2017, s-a statuat că au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor și persoanele care au stabilit cu inculpatul relații asemănătoare acelora dintre soți.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Dacă soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, frații și surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului sau cele care au stabilit cu inculpatul relații asemănătoare acelora dintre soți sunt de acord să dea declarații, după ce organele judiciare le comunică dreptul de a nu da declarații în calitate de martor, acestea dobândesc calitatea de martor și le sunt aplicabile dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile martorilor, inclusiv obligația de a da declarații conforme cu realitatea (art. 117 alin. (2) și (3) din C. proc. pen.). Prin urmare, persoanele care au stabilit cu inculpatul relații asemănătoare acelora dintre soți pot fi audiate în calitate de martor, cu condiția de a li se aduce la cunoștință dreptul de a refuza să dea declarații.

Înalta Curte reține că recurenta-inculpată A. a fost audiată în prezența apărătorului ales la data de 2 octombrie 2017, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 562 din 19 septembrie 2017, dar înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I (la 23 octombrie 2017), ocazie cu care nu s-a prevalat de dreptul de a refuza să fie audiată, nici personal, nici prin intermediul avocatului său.

Totodată, constată că, deși înaintea audierii, inculpatei nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a refuza să fie audiată în calitate de martor, susținerea acesteia că nu s-a putut prevala de dispozițiile art. 117 alin. (1) din C. proc. pen. nu este reală, întrucât, în aceeași zi, la scurt timp după semnarea declarației, organele judiciare au remediat această omisiune și i-au dat inculpatei posibilitatea de a-și retracta declarația dată în această calitate. Astfel, cu privire la această împrejurare, la finalul declarației date la data de 2 octombrie 2017, aflată la dosarul de urmărire penală, aceasta arată:

„În continuarea declarației, azi, data de 2.10.2017, orele 13:30, menționez faptul că mi s-a adus la cunoștință faptul că am dreptul să refuz să dau vreo declarație de martor, respectiv cu privire la evenimentul din data de 19.07.2017, în jurul orelor 20:00. Arăt faptul că îmi mențin, în totalitate, declarația dată anterior în cursul zilei, între orele 10:00 – 11.05, în calitate de martor și nu mai am nimic de adăugat”.

Prin urmare, recurenta-inculpată A. a ratificat declarația din data de 2.10.2017, context în care are calitatea de martor în cauza în care a fost audiată, cerută subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

De altfel, este de remarcat că organele de urmărire penală au înțeles să aplice dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 562 din 19 septembrie 2017, deși aceasta nu era încă publicată în Monitorul Oficial al României și că recurenta-inculpată nu a invocat încălcarea dreptului său de a refuza să fie audiată ca martor în cursul judecății în primă instanță și în apel.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă. Subiectul activ al infracțiunii (NCPP, NCP) was last modified: iulie 23rd, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.