Infracțiunea de înșelăciune. Nedemnitate. Recurs în casație (CP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 94/RC/2017

CP: art. 39, art. 64 alin. (1), lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 215 alin. (5); Legea nr. 241/2005: art. 12

Analizând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că inculpatului A. i s-a aplicat pe o perioadă de 5 ani, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. c) C. pen. anterior în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.

Astfel, inculpatului nu i s-a aplicat o pedeapsă complementară prevăzută de o normă extrapenală, respectiv art. 12 din Legea nr. 241/2005, ci o pedeapsă complementară prevăzută de dispozițiile art. 64 alin. (1), lit. c) C. pen. anterior coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 ce instituie un caz de nedemnitate pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni de înșelăciune.

Referitor la cel de-al treilea motiv al recursului în casație invocat de inculpat, respectiv că instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă personală prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. doar pentru infracțiunile de înșelăciune în convenții și instigare la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, deși trebuia aplicată pentru toate faptele săvârșite de inculpat, Înalta Curte constată că aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior doar în raport de cele două infracțiuni, a fost avută în vedere de instanța de fond și menținută de instanța de apel exclusiv ca o favoare făcută inculpatului în cadrul procesului de individualizare, luându-se în considerare cuantumul pedepsei rezultante ce urma a fi executat prin raportare la aplicarea tuturor instituțiilor de drept penal ce ar fi putut influența pedeapsa finală rezultantă de executat.

Diferența majoră ce a influențat cuantumul pedepsei rezultante de executat în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat derivă din aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. anterior care se referă strict la ipoteza prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. anterior și care permite o individualizare cu efecte mai favorabile recurentului decât dacă i s-ar fi aplicat acestuia legea penală nouă, care deși prevede limite de pedeapsă mai reduse, prin obligativitatea instituită de dispozițiile art. 39 C. pen. ce impun aplicarea unui spor, ar fi condus la o pedeapsă rezultantă mai gravă.

Ca atare, aplicarea circumstanțelor atenuante strict pentru aceste două infracțiuni au constituit un beneficiu juridic de care inculpatul s-a bucurat în cadrul procesului de individualizare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din data de 3 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași,  secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.