Infracțiunea de inșelăciune. Executarea mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine (L. nr. 302/2004)

15 oct. 2019
Vizualizari: 767
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 289/2019

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 86, art. 96 alin. (1) pct. 1 și 5, art. 98 alin. (1) și (2)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. x/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială, art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe Ordinul de execuție constituit de ordin de executare de pedepse concurente nr. x/2017 SIEP emis la 1 martie 2017 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Firenze, ca urmare a:

1. Sentinței nr. x/2007 emisă în data de 19 februarie 2007 de G.I.P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Firenze, reformată parțial de sentința nr. x/12/2009 de Curtea de Apel din Firenze, anulată parțial de Curtea de Casație din Roma în data de 12 octombrie 2011, definitivă în 12 octombrie 2011 (nr. referință hotărâre nr. x/2003 RGNR, x/2007 R.G. și n. x/2017 Reg. Sent);

2. Sentinței n. x/2009 emisă în data de 14 decembrie 2009 de G.I.P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Firenze, reformată parțial de sentința 25 septembrie 2012 a Curții de Apel din Firenze, definitivă în 11 mai 2013 (nr referință hotărâre n. x/2007 RGNR, n. x/2009 R.G. și n. x/2009 Reg. Sent.);

3. Sentinței n. x/2017 emisă în data de 25 noiembrie 2013 de Tribunalul Ordinar din Firenze, definitivă în 4 mai 2015 (nr. referință hotărâre n. x/2005 RGNR, n. x/2012 R.G. și n. x/2013 Reg. Sent.), prin care A. este solicitat în vederea executării unei sentințe stabilită în cumul de 9 ani, 1 lună, 20 zile închisoare și 98300 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 110 C. pen. italian, art. 73 d.p.r. 9/10/1990 n. 309; art. 74 d.p.r. 9/10/1990 n. 309; art. 110 C. pen., art. 73 d.p.r. 9/10/1990 n. 309; art. 81, 110 C. pen., art. 73 d.p.r. 9/10/1990 n. 309 verificat în 15 martie 2008 în Massa și Carrara; art. 648 C. pen.

Totodată, se constată că nu a fost identificată vreuna din situațiile prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată care să constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz de executare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și numărul mare de fapte săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, este întemeiată.

Totodată, se constată că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 96 alin. (1) pct. 1 și 5 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În ceea ce privește incidența art. 98 alin. (2) lit. i) pct. i) din Legea 302/2004, Înalta Curte are în vedere faptul că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, aceste fiind un motiv opțional de refuz.

Se observă că persoana solicitată a fost prezentă personal la judecarea cauzelor soluționate prin Sentința nr. x/2007 emisă în data de 19 februarie 2007 de G.I.P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Firenze, reformată parțial de sentința nr. x/12/2009 de Curtea de Apel din Firenze, anulată parțial de Curtea de Casație din Roma în data de 12 octombrie 2011, definitivă în 12 octombrie 2011 și Sentința n. x/2009 emisă în data de 14 decembrie 2009 de G.I.P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Firenze, reformată parțial de sentința 25 septembrie 2012 a Curții de Apel din Firenze, definitivă în 11 mai 2013, lipsind numai la cauza în care a fost pronunțată Sentința nr. x/2017 emisă în data de 25 noiembrie 2013 de Tribunalul Ordinar din Firenze, definitivă în 4 mai 2015 . Cu toate acestea, autoritățile străine au precizat garanțiile juridice care reies din Legea nr. 60 din 22 aprilie 2005, care prevede că dacă a fost pronunțată sentința în absență inculpatul este repus în termenul de a face apel. Mai mult, se constată că, deși nu a fost prezent la judecată, inculpatul a fost reprezentat de apărător din oficiu din cadrul Baroului din Firenze.

Înalta Curte amintește că autoritățile olandeze au respins anterior solicitarea autorităților italiene de punere în executare a mandatului european de arestare întrucât nu ar fi conținut date suficiente. Acest mandatul european privea numai Sentința nr. x/2009 emisă în data de 14 decembrie 2009 de G.I.P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Firenze, reformată parțial de Sentința 25 septembrie 2012 a Curții de Apel din Firenze, definitivă în 11 mai 2013, nr. referință hotărâre n. x/2007 RGNR, n. x/2009 R.G. și n. x/2009 Reg. Sent (p. 51 – 54, dosar CA Galați).

În cauză autoritățile italiene au solicitat punerea în executare și au emis 3 mandate europene de arestare, vizând 3 hotărâri distincte, având un obiect distinct, una dintre acestea fiind cea analizată de Tribunalul din Amsterdam, în baza cărora s-a stabilit pedeapsa finală de executat. Se constată cele 3 sentințe anterior evocate cuprind elemente clare, precise apte a fi puse în executare, spre deosebire de mandatul anterior ce a fost respins de autoritățile olandeze fiind evaluat ca neclar. Mai mult, decizia autoritățile olandeze nu are autoritate de lucru judecat, instanța nefiind ținută de hotărârea autorităților străine de a refuza punerea în executare a unui mandat european în condițiile în care nu există identitate de obiect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/F din data de 20 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019 și va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de inșelăciune. Executarea mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine (L. nr. 302/2004) was last modified: octombrie 11th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.