Infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Invocarea aplicării pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursuri respinse ca nefondate
- Legea nr. 187/2012: art. 3 alin. (2)
- NCP: art. 244 alin. (1) şi (2)
- NCP: art. 4
- NCPP: art. 275 alin. (2)
- NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
- NCPP: art. 448 alin. (2) lit. b)
- VCP: art. 215 alin. (3) şi (5)
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, ce se execută de inculpatul A., n.12 iunie 1978 în Constanța, fără antecedente penale, în final.
(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 30/RC din 5 februarie 2018)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Examinând recursurile în casație declarate de inculpații A. și JJ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul JJ. a susținut, în esență, că, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., dispozițiile art. 215 alin. (3) și (5) din C. pen. anterior au fost abrogate, astfel că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv fapta săvârșită a fost dezincriminată.
În ceea ce privește incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., același inculpat a susținut că, întrucât dispozițiile art. 215 alin. (3) și (5) din C. pen. anterior au fost abrogate, se impunea să se constate că dispozițiile noului C. pen. îi sunt mai favorabile acestuia. Astfel, pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. (5) din C. pen. anterior, este o pedeapsă aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu motivarea că, în mod greșit instanța de apel i-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în condițiile în care maximul pedepsei pentru această infracțiune, potrivit art. 244 C. pen., este de 5 ani închisoare.
Conform cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.
Acest caz de casare vizează situațiile în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său ori modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
Critica invocată de inculpatul JJ. în temeiul cazului de casare menționat, în sensul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de lege penală, întrucât prevederile art. 215 alin. (3) și (5) din C. pen. anterior au fost abrogate prin intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noului C. pen., este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din C. pen., referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Însă, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, de aplicare a noului C. pen., dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Faptul că, în C. pen. în vigoare nu mai este prevăzută o formă calificată, ce presupunea un element circumstanțial agravant adăugat conținutului constitutiv al unei infracțiuni, nu produce consecințele juridice proprii dezincriminării. Înlăturarea elementului circumstanțial agravant, ca urmare a intervenirii unei legi noi, conduce la abrogarea formei calificate, și nu la dezincriminarea faptei.
Abrogarea alin. (3) și (5) ale art. 215 din C. pen. anterior nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatul JJ., acestea fiind incriminate și în prezent prin dispozițiile art. 244 alin. (1) C. pen.
În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se reține că acesta devine incident când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni (recidivă, concurs, etc.). În toate cazurile, legalitatea sancțiunilor este examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei și la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată.
Recurenții inculpați JJ. și A. au invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., criticând în esență modul în care instanța de apel a aplicat dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, susținând că prin stabilirea legii vechi ca lege penală mai blândă, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Critica privind modalitatea în care instanța de apel a evaluat și a stabilit legea penală mai favorabilă inculpaților, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dar nici al celorlalte cazuri prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac.
Se constată că instanța de apel a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpaților, lege în raport de care nu au fost invocate și nici nu au fost identificate situații de aplicare a pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și JJ. împotriva Deciziei penale nr. 71/P din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2009.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 70 RON, rămân în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.