Infracţiunea de evaziune fiscală. Evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive

31 oct. 2024
Vizualizari: 134
  • Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2)
  • NCP: art. 35 alin. (1)
  • NCP: art. 48
  • NCP: art. 5
  • NCP: art. 75 alin. (2) lit. b)
  • NCP: art. 76 alin. (1)
  • NCP: art. 79 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 396 alin. (10)
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12

Prin Sentința penală nr. 639/PI din 29.12.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată (1127 acte materiale).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., cu referire la art. 9 alin. (1), (2) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 305/30.05.2019 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecății, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 305/30.05.2019 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 1156/08.11.2019 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare, partea din pedeapsa complementară executată după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate la zi.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata pedepsei executată anterior de la data de 08.11.2019 până la data de 21.09.2021, cu excepția perioadei în care executarea pedepsei cu închisoarea a fost întreruptă, respectiv a perioadei din data de 23.12.2020 – 23.06.2021.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a constatat decăzut inculpatul A. din dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale.

În baza art. 397 alin. (1) și art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1327, art. 1373 și art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală- DGRFP Timiș prin Administrația Finanțelor Publice Timiș și, pe cale de consecință au fost obligați, în solidar, pe inculpații A. și B., la plata sumei de 14.400 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă și pe inculpații A. și C., la plata sumei de 34.257 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă și a respins, în rest pretențiile solicitate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 249 alin. (1) și art. 397 alin. (4) din C. proc. pen. raportat art. 11 din Legea nr. 241/2005, în reglementarea în vigoare la data săvârșirii faptelor și ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 19/2017, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., C. și A., până la concurența sumei de 14.400 RON, pentru inculpata B., la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a debitului, a sumei de 34.257 RON pentru inculpata C., la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a debitului, respectiv a sumei de 48.657 RON la care se adaugă accesoriile (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a debitului, pentru inculpatul A..

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea unui număr de 804 facturi fiscale, existente la dosarul cauzei.

Împotriva Sentinței penale nr. 639/PI din 29.12.2022 pronunțate de Tribunalul Timiș au formulat apel inculpatul A. și partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timișoara.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 494/RC din 20 septembrie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârșirea complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75. alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. (în raport cu S.C. SSSS. S.R.L. – 323 acte materiale).

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în perioada 01.01.2011 – 31.12.2013, i-a procurat (de la persoane neidentificate din Piața Mehala din Timișoara), completat (conform indicațiilor primite în ciornă de la inculpatul UUUU.) și a pus la dispoziția inculpatului UUUU. facturi fiscale și chitanțe de plată sub antetul societăților comerciale S.C. VVVV. S.R.L. Timișoara și S.C. WWWW. S.R.L. Timișoara pentru justificarea operațiunilor comerciale derulate de S.C. SSSS. S.R.L. TTTT. cu aceste două societăți, operațiuni, care în realitate nu au existat. Inculpatul UUUU., în calitate de asociat unic și administrator legal al S.C. SSSS. S.R.L. TTTT., a evidențiat, în scop evazionist, în actele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale constând în achiziții de bunuri și accesorii de tip PSI, respectiv pulbere stins incendiu, stingătoare, membrană, furtun stingător, spumant, vopsea etc. în baza a 220 facturi fiscale și chitanțe sub antetul S.C. WWWW. S.R.L. Timișoara, în valoare totală de 931.283 de RON, din care TVA 180.248 de RON și în baza a 103 facturi fiscale și chitanțe sub antetul S.C. VVVV. S.R.L. Timișoara, în valoare de 411.015 RON din care TVA 79.551 de RON, furnizate de către inculpatul A., cauzând un prejudiciu bugetului de stat în suma totală de 623.392 de RON.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; iar, potrivit art. 9 alin. (2) al din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limitele minime și maxime prevăzute de lege se majorează cu 5 ani.

Potrivit Deciziei 21/2017 pronunțate de ÎCCJ – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 1024/27.12.2017), fapta de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prin folosirea de facturi și chitanțe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

A evidenția în documente contabile operațiuni fictive presupune a înregistra anumite operațiuni care nu au corespondent în realitatea obiectivă.

Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, în forma ce este reglementată prin textul legal menționat anterior, se poate realiza doar printr-o acțiune de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, cu caracter de document justificativ, facturi și chitanțe, a unor cheltuieli ce nu au o reflectare exactă în realitate, nu au fost determinate de operațiuni reale ori au la bază operațiuni fictive. Prin acțiunea sa, făptuitorul alterează conținutul evidențelor contabile, documentelor legale, cu relevanță, facturi fiscale ori chitanțe, realizând cheltuieli nereale ori operațiuni fictive.

Înregistrarea operațiunilor fictive constituie infracțiune dacă a avut ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, scopul fiind atașat laturii obiective a infracțiunii.

În jurisprudența instanței supreme s-a reținut că prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat (ICCJ, SP, Decizia nr. 1113 din 15 februarie 2005).

Prealabil, instanța de recurs reține că recurentul a beneficiat de reducerea pedepsei ca urmare a recunoașterii învinuirii, prin cererea de recurs criticând soluția de condamnare sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii.

Contrar susținerii apărării, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpatului constituie complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală. Baza factuală reținută de instanța de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpatul a acționat a determinat reținerea caracterizării în drept menționate, atât instanța de fond, cât și cea de apel reținând în mod corect, aceea că ajutorul acordat în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie complicitate în raport cu fapta autorului.

Acest aspect a fost reținut de instanța de fond și confirmat de instanța de apel, astfel: complicitatea la infracțiunea de evaziune fiscală presupune fapta persoanei care cu intenție înlesnește, ajută autorul infracțiunii de evaziune fiscală, în acest sens fapta inculpatului A. îndeplinește condițiile menționate, activitatea sa servind efectiv autorilor la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin faptul că a completat facturile fiscale nereale ce au fost ulterior puse la dispoziția diferitelor persoane, administratori de societăți comerciale, ajutând astfel autorul infracțiunii de evaziune fiscală să își micșoreze baza impozabilă și să diminueze obligațiile de plată la bugetul de stat.

Instanțele de fond și de apel au considerat și evocat faptul că probele administrate în cursul judecății și reținute ca relevante în antrenarea răspunderii penale, susțin actele de complicitate. Instanța de fond a arătat sub acest aspect că apărarea inculpatului, referitoare la aceea că niciunul dintre inculpați nu a declarat că a primit de la inculpatul A. facturi false, nu poate fi primită, întrucât acuzația adusă acestuia nu este reprezentată de acte de complicitate reprezentând înmânarea unor facturi, ci acte de complicitate referitoare la acordarea de ajutor prin completarea/ștampilarea și distribuirea mai multor facturi fiscale ce conțineau date nereale, în vederea săvârșirii de către diverse persoane a infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum aceasta este reglementată în cuprinsul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Inexistența legăturii subiective a complicelui cu presupușii autori ai infracțiunilor, astfel cum susține apărarea, nu poate fi primită, observându-se modalitatea de lucru a inculpatului, asemănătoare în ambele rechizitorii, fiind un plan bine stabilit de acesta și având drept scop clar și precis de a săvârși acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, iar planul său se reține că este sprijinit și acceptat de toate persoanele ce au fost cercetate în cauză, astfel cum rezultă atât din cercetarea efectuată de organele de urmărire penală, cât și din cercetarea judecătorească efectuată în cauză.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Înalta Curte mai reține că lipsa implicării administrative ori lipsa funcției de conducere în cadrul societăților comerciale emitente nu exclude ajutorul acordat de recurent participantului/inculpatului UUUU. în înregistrarea în contabilitate a unor facturi și chitanțe fictive. Elementele de fapt decelate de instanțele de fond și apel au justificat caracterizarea în drept (contribuția infracțională descrisă a fost riguros caracterizată în drept).

Acest aspect a fost reținut și de instanța de apel, acțiunea (n.n. recurentului) a constat în furnizarea către inculpatul UUUU. de facturi și chitanțe care atestau operațiuni fictive, pe baza indicațiilor date de acesta din urmă, hotărârea de a înregistra în contabilitate aceste facturi a aparținut exclusiv inculpatului UUUU.. Deși inculpatul A. avea cunoștință că îl ajută pe inculpatul UUUU. să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală, totuși acțiunea inculpatului UUUU. de a înregistra în contabilitate acele facturi și chitanțe fictive a avut ponderea covârșitoare la săvârșirea faptei. Inculpatul A. nu a îndeplinit nicio calitate în cadrul S.C. SSSS. S.R.L. TTTT., ci doar administratorul acesteia, UUUU., a înregistrat în contabilitate facturile și chitanțele false prin care s-a cauzat prejudiciul reținut prin infracțiune. Inculpatul A. a avut doar rolul de a furniza instrumentul comiterii infracțiunii (facturile și chitanțele false) inculpatului UUUU..

În acest sens, se constată că starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel relevă faptul că inculpatul a acordat ajutor prin punerea la dispoziție de facturi și chitanțe care atestau operațiuni fictive în scopul de a facilita sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, actele săvârșite de acesta fiind astfel circumscrise ilicitului penal.

În ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. se constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. se situează în limitele impuse de lege și nu a fost agravată situația sa în propria cale de atac.

Se constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată (1127 acte materiale).

În calea de atac, instanța de apel a admis apelul formulat de inculpatul A., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea unică de complicitate la evaziune fiscală, 1127 acte materiale, în 47 de infracțiuni concurente de complicitate la evaziune fiscală și a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru 46 de infracțiuni. În egală măsură, a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în raport cu S.C. SSSS. S.R.L., 323 acte materiale. Reducerea pedepsei a fost suficientă și a evaluat și valorificat nr. actelor de executare atașate soluției de încetare a procesului penal.

Mai mult, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, precum și dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii învinuirii.

Astfel, se reține că susținerea recurentului că instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus sunt nefondate, pedeapsa aplicată fiind legală.

În concluzie, apărările formulate de recurent nu au suport în datele dosarului, astfel că, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 250/A din 28 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de evaziune fiscală. Evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive was last modified: octombrie 31st, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.