Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat și complicitate la evaziune fiscală. Sesizare privind revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

• Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. a) b) c) şi alin. (3)
• Legea nr. 39/2003: art. 7 alin. (1)
• NCP: art. 396 alin. (10)
• NCP: art. 5
• NCP: art. 72
• NCP: art. 74 lit. a)
• NCP: art. 76 lit. b)
• NCP: art. 96
• NCP: art. 97
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 583
• VCP: art. 26
• VCP: art. 33 lit. a)
• VCP: art. 34 alin. (1) lit. b)
• VCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• VCP: art. 85
• VCP: art. 862
• VCP: art. 865
• VCP: art. 86^1

Prin Sentința penală nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 583 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă sesizarea judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală.

S-a constatat că infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat intimatul A., prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârșire a fost condamnat același intimat prin Sentința penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 865 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 536 din 15 septembrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București ca urmare a sesizării formulate, la data de 30.01.2020, de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probațiune București, privind pe condamnatul A..

În motivarea sesizării s-a invocat faptul că infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat intimatul A. prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârșire a fost condamnat același intimat prin Sentința penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel că s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 97 din C. pen.

Prima instanță, în urma analizei dispozițiilor care reglementează anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cuprinse atât în C. pen. din 1969 (art. 865 raportat la art. 85), cât și în actualul C. pen. (art. 97), a reținut că ambele reglementări fac trimitere la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni constatate și a apreciat că dispozițiile legale mai favorabile sunt cele prevăzute de legea penală veche raportat la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, care permite aplicarea sistemului absorbției, aplicarea sporului fiind facultativă, iar cuantumul acestuia determinabil și nu strict determinat.

Drept urmare, Curtea de Apel București, în urma anulării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași (definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din data de 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală), a descontopit atât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea menționată anterior, cât și pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, (definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), pedepse care au fost repuse în individualitatea lor și a dispus contopirea acestora, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare. Curtea de Apel București a apreciat că acest cuantum este suficient pentru atingerea funcțiilor pedepsei, raportat la multitudinea infracțiunilor comise de către intimatul condamnat, constatând că sporul aplicat este inferior celui obligatoriu de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani și 6 luni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Prin contestația formulată, în esență, condamnatul A. a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de fond nu a motivat, pe de o parte, necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, iar pe de altă parte de ce cuantumul sporului a fost stabilit la 2 ani închisoare. Referitor la temeinicia hotărârii, s-au formulat critici cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond (2 ani închisoare), pe lângă pedeapsa rezultantă.

Referitor la prima critica, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Se observă că instanța a analizat sesizarea care a fost supusă spre judecată instanței, formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probațiune București (privind pe condamnatul A.), iar în considerentele hotărârii se regăsesc argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia, inclusiv în ceea ce privește necesitatea aplicării sporului de pedeapsă.

Dispozițiile care reglementează materia considerentelor unei hotărâri judecătorești presupun evocarea clară a raționamentului pe baza sumei argumentelor și nu o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare. Totodată, aceleași dispoziții legale nu se opun unei prezentări esențializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluția instanței.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În ceea ce privește critica formulată de contestatorul condamnat cu privire la cuantumul sporului aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Instanța reține că, în cauză, există două hotărâri prin care s-a dispus condamnarea contestatorului A..

Astfel, prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în privința intimatului condamnat A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. b) din C. pen. 1969, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 din C. pen. 1969, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 861, 862 din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au hotărât în privința intimatului condamnat A. următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Se constată, așadar, că niciuna dintre cele două instanțe nu a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă pentru ansamblul activității infracționale din cele două cauze soluționate definitiv. De asemenea, în cauza soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, circumstanțele cauzei și datele care caracterizează persoana inculpatului au determinat concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar în condițiile neexecutării acesteia, dispunându-se aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În aceste circumstanțe, și, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (incidente nu numai la stabilirea ci și la aplicarea pedepselor, respectiv la determinarea pedepsei globale în cazul formelor de pluralitate infracțională), în raport de numărul și cuantumul pedepselor care nu se execută dar și circumstanțele personale favorabile reținute în cele două hotărâri de condamnare (buna conduită înainte de săvârșirea infracțiunilor, este bine integrat din punct de vedere socio-profesional, provine dintr-un mediu social organizat, s-a înfățișat la fiecare chemare a organelor judiciare), stăruința pentru înlăturarea rezultatului infracțiunilor – în acest sens a fost depusă adresa nr. x din data de 29.04.2020 emisă de A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice – Serviciul Colectare Executare silită persoane fizice, Înalta Curte apreciază că, deși în mod corect prima instanța a reținut că se impune aplicarea unui spor, cuantumul acestuia este mult prea ridicat un spor de 6 luni închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, pedeapsa globală de 5 ani și 6 luni închisoare fiind suficientă pentru reeducarea condamnatului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, să desființeze, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Va reduce la 6 luni închisoare sporul de 2 ani închisoare, aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței contestate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.