Infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu. Obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit de către un funcționar public

• Legea nr. 78/2000: art. 13^2
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 434
• NCPP: art. 435
• NCPP: art. 436
• NCPP: art. 437 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 438 pct. 12
• VCP: art. 248
• VCP: art. 26
• VCP: art. 71
• VCP: art. 74 alin. (1) lit. a)
• VCP: art. 81
• VCP: art. 82
• VCP: art. 83

Prin încheierea din 02.10.2018, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din 02 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015. A fost trimisă cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casație. S-a fixat termen la data de 30 octombrie 2018, pentru când s-au citat intimații inculpați A. și B.

Pentru a pronunța această încheiere a fost avut în vedere faptul că prin sentința penală nr. 1420 din 10.07.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, s-a constatat, printre altele, că legea penală mai favorabilă inculpaților din prezenta cauză este C. pen. din 1969 și, în consecință, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei A. din art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 13^2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 449/RC din 11 decembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 149/A din 02.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție în termenul legal, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 – art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., iar în motivare a arătat, în esență, că instanța de apel a aplicat inculpaților A. și B. pedepse în afara limitelor prevăzute de lege.

Astfel, Parchetul a susținut că instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, apreciind că reținerea acestora nu se impunea având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpați. Procedând în acest fel, Curtea de Apel București a aplicat inculpaților, în opinia Parchetului, pedepse principale nelegale, în afara limitelor prevăzute de lege, respectiv exterioare limitelor de 3-15 ani prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară, considerată ca fiind lege mai favorabilă, situație care se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

De asemenea, ca practică judiciară, Parchetul a invocat decizia nr. 246/RC din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așadar, prin cererea formulată, Parchetul a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei atacate și, înlăturându-se greșita aplicare a legii, aplicarea pedepsei principale față de cei doi inculpați în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de 5 ani.

Înalta Curte a subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a putea fi considerată îndeplinită, trebuie să existe o corespondență între motivele invocate și cazurile de casare prevăzute de lege. Or, având în vedere că aspectele invocate de Parchet se circumscriu, formal, cazului de casare invocat (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), fiind indicate atât pedpesa aplicată și limitele prevăzute de lege în accepțiunea recurentului, au fost îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., recursul în casație este admisibil în principiu.

După admiterea în principiu a recursului în casație prin încheierea din 02.10.2018, cauza a primit termen la 30.10.2018, dată la care recurenții au solicitat amânarea în vederea angajării unui avocat ales, cerere care le-a fost aprobată, astfel încât cauza a fost amânată pentru termenul de la 11.12.2018, când recursul în casație a fost dezbătut în prezența celor doi recurenți și a avocaților din oficiu, având în vedere că recurenții nu au formulat obiecțiuni față de apărarea din oficiu.

Analizând recursul în casație de față, instanța constată că admiterea în principiu a avut în vedere cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. cu referire la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, de către instanța de apel, în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B.

În consecință, față de cele ce preced, va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală mai sus menționată și, rejudecând:

1) În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatei A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

2) În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații condamnați, în cuantum de câte 260 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.