Infracțiunea de amenințare. Individualizarea pedepsei având în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului și nivelul de educaţie (NCP, NCPP)

21 feb. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 412

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 209/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 396 alin. (10), art. 421 pct. 1 lit. b); NCP: art. 206 alin. (1)

Biblioteca Universul Juridic Sintact

Inculpatul A. a fost condamnat de prima instanță de fond la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, urmând să respecte măsurile și obligațiile stabilite și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 3000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B..

În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține, în fapt, că, la data de 20.02.2017, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe persoana vătămată B., spunându-i de mai multe ori că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu mașina, cauzându-i prin aceasta o temere puternică care a condus la depresie și la schimbarea comportamentului ei social. Astfel, la data de 20.02.2017, în jurul orelor 17.00, persoana vătămată B. a chemat o persoană care a schimbat butucul de la ușa de acces în unul din apartamentele sale, iar în jurul orelor 18.00, inculpatul A. a constatat că nu mai poate intra în acesta, s-a enervat și a început să lovească în ușile de la ambele apartamente ale persoanei vătămate B., care se aflau pe același etaj, iar pentru că persoana vătămată B. nu i-a deschis de frică, inculpatul A. a încercat să o contacteze telefonic, iar după 10 minute timp în care persoana vătămată B. a așteptat ca acesta să plece de la ușă i-a răspuns și a înregistrat cu telefonul mobil convorbirea telefonică care a avut o durată de 12:10 minute, în care inculpatul A. i-a spus de mai multe ori că o va ucide, îi va tăia gâtul ori că o va călca cu mașina.

Instanța supremă reține că anterior, în perioada iulie 2009 – iulie 2015, inculpatul A. a conviețuit în concubinaj cu persoana vătămată B. în apartamentul acesteia, iar pe parcursul relației de concubinaj acesta a avut un comportament violent față de persoana vătămată B., astfel că relația de conviețuire dintre cei doi s-a degradat pe fondul comportamentului manifestat de inculpat mai ales sub influența băuturilor alcoolice, iar starea psihică a persoanei vătămate s-a înrăutățit, aceasta gândindu-se chiar la sinucidere. De altfel, la data de 31.07.2015, inculpatul A. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 – 5 zile de îngrijiri medicale și a determinat persoana vătămată B. să formuleze plângere penală împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lovire.

În drept, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că situația a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat și reținută, ca atare, și de instanța de fond, comiterea infracțiunii rezultând fără dubiu din coroborarea conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: plângerea penală și declarațiile persoanei vătămate B., procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între persoana vătămată B. și inculpatul A. la data de 20.02.2017, procesul-verbal întocmit de persoana vătămată B. la data de 23.06.2017, raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit la data de 04.10.2017 la Cabinetul individual de psihologie „H.”, de către psihologul I., înscrisul olograf, adresa cu nr. 555/25.04.2017 emisă de Baroul Iași, ordonanța de renunțare la urmărirea penală din data de 02.02.2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea de „lovire și alte violențe” prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) din C. pen., soluție menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2017 din 10.03.2017 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și confirmată prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 a Curții de apel Iași, declarațiile martorelor E., F., G. și declarațiile inculpatului .

Prin urmare, săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului A. sunt dovedite de probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul solicitând, de altfel, la data de 25.01.2018, în fața primei instanțe, judecarea în procedura simplificată, instanța încuviințând cererea după luarea unei declarații inculpatului și după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Având în vedere probele administrate și împrejurarea că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, a solicitat ca judecată să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod legal, prima instanță a constatat că se justifică reținerea beneficiului acordat de legiuitor privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Așadar, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale, având în vedere declarația inculpatului dată în primă instanță prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cât și probele care au fost administrate în faza de urmărire penală care permit soluționarea laturilor penală și civilă ale cauzei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei se notează că aceasta este, pe de o parte, legală – revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, judiciară – pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.

Din perspectiva individualizării legale, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau amendă. Limitele pedepsei închisorii au fost reduse cu o treime ca urmare a reținerii, în cauză, a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel fiind cuprinse între 2 luni și 8 luni închisoare. În aceste condiții, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. este în limite legale și permite ca măsură de executare suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Individualizarea pedepsei a fost just realizată având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de amenințare, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului, nivelul de educație, astfel că instanța de apel nu apreciază că se impune vreo modificare a cuantumului de pedeapsă ori a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, Înalta Curte reiterează că apelantul inculpat A. nu a expus vreo critică în legătură cu modalitatea de soluționare a acțiunii civile promovate de persoana vătămată B., iar prima instanță de fond a motivat în fapt și în drept obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori – noul C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de amenințare. Individualizarea pedepsei având în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului și nivelul de educație (NCP, NCPP) was last modified: februarie 12th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter