Infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• art. 135
• NCP: art. 397 alin. (2)
• NCP: art. 412 alin. (2)
• NCPC: art. 430 alin. (1) şi alin. (2)
• NCPP: art. 340
• NCPP: art. 40 alin. (4)
• NCPP: art. 412 alin. (2) NCPC: art. 2 alin. (2)

Prin încheierea penală din 23 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 50 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii împotriva dispozițiilor de clasare în favoarea Curții de Apel București.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 475 din 1 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În cauza de față petenții A. și B. au formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 26.06.2020, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, modificată prin ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 70/II-2/14.04.2021.

Prealabil, se constată că prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având ca obiect conflictul de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a II-a Penală și Tribunalul București, în cauza privind pe petentul H., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a tranșat definitiv faptul că, atâta vreme cât soluția cu privire la infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen. (care atrage competența Curții de apel în ceea ce privește soluționarea plângerii referitoare la această faptă penală) nu a rămas definitivă pentru motivul că s-a admis o plângere împotriva aceleiași ordonanțe formulată de un alt petent din cauză. În considerentele acelei hotărâri s-a reținut că încheierea de cameră de consiliu din data de 16.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală a rămas definitivă numai în privința petentului I. care a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2122/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Cu toate acestea, s-a apreciat că o hotărâre pronunțată de o instanță în cadrul procedurii reglementate de art. 340 C. proc. pen. nu este o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, astfel că nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, un alt petent ar avea dreptul de a formula plângere, conform art. 340 C. proc. pen., urmând ca judecătorul de cameră preliminară să o evalueze în funcție de particularitățile cauzei și susținerile fiecărei persoane în parte.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează, printre altele, conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună celor aflate în conflict.

În condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România, hotărârea acesteia prin care trimite o cauză spre competentă soluționare la o altă instanță reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență. Prin urmare, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza spre soluționare, care nu are dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, cu excepția cazului în care din cercetarea judecătorească rezultă elemente noi care atrag competența altei instanțe, situație care, însă, nu se regăsește în speță.

Totodată, se observă că reglementând autoritatea de lucru judecat, dispozițiile art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, stipulează în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând a fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în prima cauză prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Or, dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.), prevăd că hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

În plus, se observă că petenții, în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, au precizat faptul că înțeleg să atace ordonanța cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea, acest lucru însemnând inclusiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen., care atrage competența judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, precizare, care, de altfel, nu a fost retractată la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020.

Așadar, neapărând elemente noi care să atragă o modificare a competenței, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenții A. și B. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.