Infracţiunea de abuz în serviciu. Ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege. Recurs nefondat

6 iul. 2022
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
1.575 views
  • H.G. nr. 925/2006: art. 4 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 434
  • NCPP: art. 438
  • O.U.G. nr. 34/2006: art. 2 alin. (2) lit. f)
  • O.U.G. nr. 34/2006: art. 23
  • O.U.G. nr. 34/2006: art. 25

În baza art. 112 lit. e) C. pen. și art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro (echivalentul în RON calculat la cursul valutar BNR din ziua efectuării plății).

În baza art. 249 C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 48/P/2011 din data de 17.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., respectiv asupra imobilului situat în satul Ciupercenii Vechi, str. x, județul Dolj, terenul aferent acestui imobil în suprafață de 1.000 mp, teren extravilan arabil în suprafață de 2.600 mp situat în tarlaua x, parcela x, sat Ciupercenii Vechi, județul Dolj, autoturism Volkswagen Passat, cu seria de identificare x până la concurența sumelor de 1.399.220,69 RON (346.434 euro) provenind din săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și respectiv 20.000 euro provenind din săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 48/P/2011 din 17.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor imobile și mobile deținute de inculpatul B., respectiv o clădire în suprafață desfășurată P/1 de 446 mp și teren aferent clădirii în suprafață de 752 mp, situată în orașul Drăgănești Olt, str. x nr. 16, județul Olt, a unui autoturism D. cu seria de identificare x și a unui autoturism x cu seria de identificare x până la concurența sumei de 1.399.220,69 RON (346.434 euro).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 402/RC din 14 noiembrie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă -Înalta Curte de Casație și Justiție – să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

„inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, susținând că instanțele nu au făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, apreciind că se impune admiterea recursului în casație, casare deciziei și, în rejudecare, achitare sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma „nu este prevăzută de legea penală” privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Prin considerentele deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 08.07.2016, s-a precizat că scopul urmărit de legiuitor prin legislația penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar, în sens restrâns, de a apăra valori sociale identificate de legiuitor în partea specială a C. pen., acest scop fiind, în principiu, legitim. Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare și să respecte un just echilibru între interesul public și cel individual.

Totodată, a mai reținut instanța de contencios constituțional referitor la îndatoririle legate de o anumită funcție sau de un anumit loc de muncă, că există un complex de norme, unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaților în genere, altele, în acte normative cu caracter special iar îndeplinirea unei atribuții de serviciu implică manifestarea de voință din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acțiunile efective ale acesteia și care are ca scop realizarea obligației prescrise. Realizarea acestui demers se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuția de serviciu, cât și la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ține de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins ține de autoevaluarea acțiunilor întreprinse. Standardul obiectiv are ca element de referință principal normativul actului care reglementează atribuția de serviciu respectivă.

Întrucât standardul obiectiv este determinat și circumscris prescripției normative, reglementarea atribuțiilor de serviciu și a modalității de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard, care nu poate să aibă o întindere mai largă decât prescripția normativă în domeniu, din perspectiva respectării principiului previzibilității. Prin urmare, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ, chiar dacă anumite acțiuni, ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanță/cutumă.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen. în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

În prezenta cauză, Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. a achiziționat direct anumite produse, fără a folosi însă una din procedurile de atribuire prevăzute la art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, consecința directă a acestui fapt fiind cauzarea unei pagube bugetului local și obținerea de foloase de către inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.

Pentru bunurile achiziționate au fost emise, succesiv, facturi fiscale de către societățile furnizoare (în care bunurile erau facturate divizat pe piese componente), referate de necesitate și note de recepție pentru a justifica formal intrarea în gestiune a unor mărfuri lăsate în condițiile prezentate anterior.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Deși bunurile și produsele au fost facturate divizat, pentru ca valoarea lor să se situeze sub cea prevăzută de lege în materia achizițiilor publice ca limită pentru achizițiile directe, în lipsa unei concurențe reale, achizițiile s-au realizat la valori mult mai mari decât prețurile ofertate public prin sistemul electronic de achiziții publice (SEAP), la care achizitorul public era conectat și avea cont deschis.

Astfel, S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., prin administratorul B., la indicația inculpatului A., au emis facturi în care produsele livrate au fost descompuse scriptic în elemente componente (piese, materiale) sau grupate în loturi, tocmai în scopul de a crea aparența livrării unor produse individuale a căror valoare nu depășește echivalentul în RON a 10.000 euro, respectiv 15.000 euro.

Prin acceptarea achiziției directe, s-au încălcat prevederile art. 23 și 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor respectivei ordonanțe de urgență care constituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, compartimentul intern specializat al Primăriei Municipiului Calafat este cel care elaborează anual „Programul anual al achizițiilor publice” unde produsele, serviciile și lucrările, ce urmau să facă obiectul contractelor de achiziție publică, sunt puse în corespondență cu sistemul de grupare și codificare utilizat în CPV (Vocabularul Comun al Achizițiilor Publice), adoptat prin Regulamentul nr. 2195/2002/CE al Parlamentului European și al Consiliului și modificat prin Regulamentul nr. 213/2008 al Comisiei Comunităților Europene, cu respectarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Din totalul de 23 de categorii de produse, toate achiziționate la prețuri supraevaluate, pentru 13 categorii de produse au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, din punct de vedere al modalității de atribuire a contractului, respectiv achiziția directă până la un anumit prag valoric, dar nu a fost respectată obligația eficienței utilizării fondurilor publice (ordonatorul principal de credite – primarul încălcând disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 rep.) iar pentru 10 categorii de produse au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în contextul în care, facturarea s-a făcut pe materiale brute sau componente, iar, în realitate livrarea s-a făcut pe bunuri finite, în scopul obținerii unui prag valoric mai mic decât cel prevăzut de lege în materia achizițiilor publice, ca limită pentru achizițiile directe, ceea ce ar fi impus achiziționarea bunurilor prin cererea de oferte.

În consecință, prejudiciul creat însumează cele două modalități de producere și a fost determinat pentru toate cele 23 de categorii de produse achiziționate la prețuri supraevaluate, care încalcă obligația legală de eficiență a utilizării fondurilor publice.

Chiar dacă pentru 13 categorii de produse achiziționate de Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, a încălcat disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la acea dată, care menționează că, „la baza atribuirii contractului de achiziție publică stă principiul eficienței utilizării fondurilor”, dispoziție legală încălcată prin achiziționarea la prețuri supraevaluate a tuturor bunurilor ce fac obiectul dosarului penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/2018 din 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și intimatul inculpat B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de abuz în serviciu. Ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege. Recurs nefondat was last modified: iulie 6th, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.