Infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată şi continuată. Încetarea executării pedepsei complementare şi a tuturor consecinţelor penale (NCPP, NCP, L. nr. 78/2000, VCP, L. nr. 47/1992, Constituția României)

11 iul. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 258

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 868/2018

NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a), art. 595 alin. (1), art. 598 alin. (1) lit. d); NCP: art. 4, art. 6, art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b), art. 297; L. nr. 78/2000: art. 13^2, art. 47; VCP: art. 246; L. nr. 47/1992: art. 31 alin. (3); Constituția României: art. 73 alin. (1)

Codul administrativ - 2019. Editie tiparita pe hartie alba

Potrivit dispozițiilor art. 595 alin. (1) C. proc. civ. pen.., când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen.

Art. 4 C. pen. prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecinețele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

În cauza de față, condamnatul A. a solicitat instanței în temeiul dispozițiilor art. 595, art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. pen.., art. 4 teza a II-a C. pen., să se constate dezincriminate faptele de instigare la abuz în serviciu în forma calificată și continuată prev. de art. 47 rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. pentru care a fost condamnat definitiv la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 96/3 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 89/A/10 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Totodată, a solicitat să se constate încetarea de drept a executării pedepsei principale, a celei complementare precum și a pedepselor accesorii restrictive de drepturi.

În motivarea contestației, condamnatul a arătat în esență că, prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a fost reconfigurat elementul material al laturii obiective al infracțiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 297 C. pen., cu consecința dezincriminării în concret a unor fapte ilicite reținute anterior în mod constant de instanțe ca având caracterul infracțional sus menționat.

Condamnatul a invocat, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, că faptele ilicite reținute în sarcina sa și a persoanelor instigate reprezintă încălcări ale unor norme ce nu sunt cuprinse de legislația primară (legi, ordonanțe ale guvernului și ordonanțe de urgență ale guvernului), fiind în prezent dezincriminate ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 405 din 15.06.2016 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale doar în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii legii penale.

Prin urmare, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului.

Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale produce efecte juridice de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, conform art. 147 alin. (4) din Contituție, în toate cauzele penale aflate pe rolul organelor judiciare, indifereant de faza sau etapa procesuală în care se află,

Potrivit deciziei nr. 1415/2009 a Cutrții Constituționale, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt obligatorii și se impun cu aceeași forță, tuturor subiectelor de drept.

De asemenea, prin art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se prevede că dispoziția din legea în vigoare constatată ca neconstituțională își încetează efectele juridice în 45 zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Contituției.

Înalta Curte constată că, deși a expirat perioada de 45 zile de la data publicării Deciziei Curții Constituționale, legiuitorul nu a intervenit până în prezent pentru a pune în acord prevederile art. 297 alin. (1) C. pen. cu dispozițiile constituționale.

Ca atare, se reține că sintagma din conținutul art. 297 alin. (1) C. pen. „îndeplinește în mod defectuos” este constituțională numai în măsura în care înțelesul său echivalează cu sintagma „îndeplinește prin încălcarea legii”, iar încălcarea vizează un act de reglementare primară, adică o lege sau o ordonanță de guvern.

Per a contrario, în ipoteza în care conduita inculpatului subiect activ al infracțiunii, constă în încălcarea unui act normativ de reglementare secundară, inferior legii sau ordonanței guvernului, cum ar fi mențiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare, coduri deontologice sau fișe ale postului, această conduită se situează în afara cadrului constituțional al reglementării infracțiunii de abuz în serviciu.

Aceasta înseamnă că orice acuzație având ca obiect o faptă cu privire la care se pretinde că au fost încălcate îndatoririle de serviciu va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor obligații a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită de Curtea Constituțională în considerentele deciziei anterior menționate.

Aplicând considerațiile teoretice mai sus expuse la cauza de față, Înalta Curte consideră că, prin modul în care au fost formulate acuzațiile împotriva contestatorului condamnat și raportat la faptele comise, acestea nu mai constituie infracțiunea de abuz în serviciu, săvârșită în forma instigării.

În fapt, în sarcina contestatorului condamnat A. s-a reținut că în perioada 17-23.08.2010 i-a determinat pe B., inspector sef în cadrul C. – filiala județeană Mehedinți și D., fost director în cadrul S.C. E. S.A., sucursala Porțile de Fier să ateste, prin semnătura reprezentanților legali și stampila unităților ai căror angajați erau, că vecinătățile indicate în cuprinsul procesului-verbal de vecinătate, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Mehedinți pentru emiterea încheierii nr. 24513/22.11.2010 sunt reale și că sunt de acord cu acestea, producând astfel un prejudiciu în sumă de 249.636 euro, echivalentul a 1.026.015 RON în dauna Ministerului Economiei prin înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în Cartea Funciară în favoarea inculpatei F..

Analizând incidența dispozițiilor art. 4 C. pen. în acord cu Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, respectiv, verificarea, pe baza hotărârii de condamnare definitive, a împrejurării dacă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, a constat în concret, în încălcarea unei dispoziții cuprinse în legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență, Curtea de apel a apreciat că, în speță, aceste condiții sunt îndeplinite, câtă vreme activitatea ilicită reținută în sarcina contestatorului a constat în concret în determinarea reprezentanților legali ai C. și E. S.A. să ateste împrejurări necorespunzătoare adevărului. Or, în condițiile în care legea penală incriminează ca infracțiuni de fals în înscrisuri (art. 321 C. pen., art. 322 C. pen.) atestarea în cuprinsul unui înscris oficial sau după caz, sub semnătură privată, a unor împrejurări necorespunzătoare realității, este evident că adoptarea unei asemenea conduite de către orice persoană, este interzisă de legea penală.

Înalta Curte consideră că raționamentul juridic și argumentele aduse de prima instanță sunt greșite prin raportare la decizia nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale.

Instanța de contencios constituțional a reținut că sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul dispozițiilor art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”, subliniind că aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispozițiile constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.

Curtea a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituție, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, respectiv ordonanțe și ordonanțe de urgență ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice.

Pe de altă parte, împrejurarea că fapta inculpatului care a determinat pe reprezentanții legali ai C. și E. S.A. să ateste împrejurări necorespunzătoare adevărului, ar constitui încălcarea unor dispoziții incriminate distinct de C. pen. (infracțiunile de fals intelectual, respectiv fals material în înscrisuri oficiale, sub forma instigării) nu poate fi reținută ca reprezentând o încălcare a atribuțiilor de serviciu care ar fi reglementate expres prin legislația primară.

Infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, cu mențiunea că potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului.

Or, nu se poate considera că atribuțiile de serviciu – încălcate de personele instigate de condamnatul A. – ar fi cele constând în obligația de a efectua acte care să ateste doar împrejurări corespunzătoare adevărului, deoarece un asemenea raționament, precum cel adoptat de prima instanță, ar determina ca, ori de câte ori, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, un funcționar ar săvârși o altă infracțiune, aceasta să determine automat reținerea ca fiind comisă în concurs ideal cu cea de abuz în serviciu, interpretare care este contrară deciziei Curții Constituționale.

În realitate, astfel cum s-a reținut anterior, contestatorul A. a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 96/03.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 89/A/10.03.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată și continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 35 C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că în perioada 17-23.08.2010 i-a determinat pe B., inspector sef în cadrul C. – filiala județeană Mehedinți și D., fost director în cadrul S.C. E. S.A., sucursala Porțile de Fier să ateste, prin semnătura reprezentanților legali și stampila unităților ai căror angajați erau, că vecinătățile indicate în cuprinsul procesului-verbal de vecinătate, fără număr și dată, folosit la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Mehedinți pentru emiterea încheierii nr. 24513/22.11.2010 sunt reale și că sunt de acord cu acestea, producând astfel un prejudiciu în sumă de 249.636 euro, echivalentul a 1.026.015 RON în dauna Ministerului Economiei prin înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în Cartea Funciară în favoarea inculpatei F.

Nici în considerentele hotărârii de condamnare și nici prin decizia instanței de apel nu s-a reținut încălcarea de către persoanele instigate de A. a vreunei dispoziții din legislația primară, ci a unor acte cu o forță juridică inferioară legilor și ordonanțelor de guvern, astfel că ipoteza dedusă judecății se încadrează în modalitatea de comitere a infracțiunii în privința căreia a intervenit dezincriminarea.

Pentru aceste motive, potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse, prin care s-a statuat lipsa încălcării unei dispoziții legale de către persoanele instigate de condamnatul contestator cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, Înalta Curte constată că fapta imputată acestuia nu mai este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sub forma instigării, prevăzută de dispozițiile art. 47 C. pen. rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Față de acestea, se constată că cererea de contestație formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 26 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este întemeiată, urmând ca în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. civ. pen.. să fie admisă.

Se va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 595 din C. proc. civ. pen.., raportat la art. 4 din C. pen., se va admite cererea formulată de condamnatul A. cu privire la sentința penală nr. 96 din 03 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 89/A din 10 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se vor constata dezincriminate faptele de instigare la abuz în serviciu în forma calificată și continuată prevăzute de art. 47 rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru săvârșirea cărora A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 96 din 3 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, rămasa definitivă prin decizia penală nr. 89/A/10 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se va constata că pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. au fost executate.

Se va dispune încetarea executării pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., precum și a tuturor consecințelor penale ale sentinței penale nr. 96 din 3 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată și continuată. Încetarea executării pedepsei complementare și a tuturor consecințelor penale (NCPP, NCP, L. nr. 78/2000, VCP, L. nr. 47/1992, Constituția României) was last modified: iulie 10th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter