Infracțiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave. Urmărirea rejudecării cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie (NCPP, NCP, VCP, O.U.G. nr. 34/2006, L. nr. 656/2002, L. nr. 78/2000)

19 sept. 2019
Vizualizari: 876
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 132/RC/2018

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 438 alin. (1) pct. 7; NCP: art. 297 alin. (1), art. 367; VCP: art. 41 alin. (2), art. 246, art. 323; O.U.G. nr. 34/2006: art. 19, art. 20, art. 124, art. 129; L. nr. 656/2002: art. 23 alin. (1) lit. b); L. nr. 78/2000: art. 17 lit. e)

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care, fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Din perspectiva cazului de casare menționat, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Prin criticile de recurs în casație formulate, recurentul inculpat C. a apreciat că se impune achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen., susținând că nu este îndeplinită cerința care impune ca grupul infracțional să fie format din cel puțin trei persoane, având fapta sa reprezintă doar asocierea cu inculpata D., neavând relevanță că, ulterior, au mai aderat și sprijinit această asociere și alte persoane.

Se constată că, deși, se menționează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situația de fapt stabilită de către instanța de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticilor formulate vizează implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

În raport cu situația de fapt stabilită în cauză, se constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul C. corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen., instanța de apel reținând că asocierea acestui inculpat cu inculpata D. nu a încetat înainte de aderarea la grupul infracțional a celorlalți trei inculpați – F., G. și H., fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 367 alin. (6) C. pen., care impune ca grupul infracțional să fie format din cel puțin trei persoane.

Criticile formulate de inculpatul C. prin care se invocă nelegala condamnare a acestuia cu privire la actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu, vizând încheierea de către Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” a contractelor de prestări servicii cu S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L. și S.C. Q. S.R.L, întrucât instanțele au reținut că nu au cauzat niciun prejudiciu părții civile, se constată că sunt nefondate.

Astfel, se reține că, prin incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu, legea penală ocrotește relațiile sociale referitoare buna desfășurare și realizare a activității de serviciu, ceea ce presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici cu respectarea dispozițiilor legale.

Din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, instanța de apel a constatat că, la încheierea și derularea contractelor de prestări servicii cu S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L. și S.C. Q. S.R.L, inculpatul C., în calitate de manager al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel că sunt îndeplinite cerințele pentru reținerea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Referitor la criticile formulate de inculpatul C. prin care se invocă, în subsidiar, nelegala condamnare cu privire la toate actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, pentru care a fost condamnat – pe considerentul că și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, iar contractele încheiate de acesta nu au prejudiciat partea civilă -, se constată că nu pot fi examinate, întrucât nu vizează aspecte de nelegalitate ce pot face obiectul căii extraordinare de atac a recursului în casație, ci aspecte de netemeinicie, care impun reevaluarea materialului probator.

Cu privire la incidența Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 517 din 08.07.2016, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) Noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, invocată de inculpații C. și D., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu produce niciun efect în cauza de față, ambele instanțe reținând că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații menționați au încălcat dispoziții din legislația primară, printre care art. 19, 20, 124, 129 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

Critica formulată de inculpata D., în sensul că, referitor la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. 1969, fapta descrisă în hotărârile de condamnare nu întrunește condițiile de tipicitate, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută în art. 367 alin. (6) din C. pen., privind numărul de 3 persoane care au constituit asocierea, se constată că este nefondată.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Astfel cum s-a arătat anterior, la analiza criticii formulată în același sens de inculpatul C., în cauză este întrunită cerința prevăzută de art. 367 alin. (6) C. pen., fapta reținută în sarcina inculpatei D. nefiind dezincriminată, având în vedere că, din situația de fapt reținută în cauză rezultă că asocierea inculpatului C. cu inculpata D. nu a încetat înainte de aderarea la activitatea infracțională a celorlalți trei inculpați, respectiv F., G. și H.

Criticile formulate de inculpata D. în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru ca fapta săvârșită să poată fi calificată drept infracțiune – învederând în esență că, în calitate de Director Administrativ al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, a acționat în conformitate cu obligațiile impuse de normele juridice incidente, îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în mod legal, iar contractele de achiziție publică încheiate nu au prejudiciat Institutul – exced analizei efectuată în această cale extraordinară de atac a recursului în casație.

Din această perspectivă, se constată că, prin criticile formulate, inculpata D. nu invocă aspecte de nelegalitate, prin raportare la cazul de casare invocat, ci solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu motivarea că faptele ce i se impută nu au caracter penal.

Practic, inculpata formulează critici de netemeinicie a hotărârii atacate, solicitând o reevaluare a probelor administrate în cauză, situație nepermisă în calea de atac a recursului în casație, în care pot fi invocate doar aspectele de nelegalitate, prevăzute expres de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la critica formulată de inculpatul E. privind nelegala sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată -, având în vedere că, prin încheierea contractelor de prestări servicii cu S.C. P. S.R.L. și S.C. Q. S.R.L, nu s-au creat prejudicii Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” – se constată că nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Este de menționat că, astfel cum s-a arătat anterior, instanțele au reținut că, la încheierea contractelor de prestări servicii cu S.C. P. S.R.L. și S.C. Q. S.R.L, reprezentanții legali ai Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” și-au exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sarcina acestora reținându-se săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În ceea ce privește critica formulată de același inculpat, în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, având în vedere că sumele încasate de la partea civilă de cele două societăți nu au o cauză juridică ilicit penală și nu provin din săvârșirea de infracțiuni, se constată că excede cazului de recurs în casație invocat, întrucât vizează reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casație.

Referitor la critica formulată de inculpatul E. cu privire la nemotivarea hotărârii instanței de apel, se constată că nu poate face obiectul analizei instanței de recurs în casație, în lipsa unui caz de casare care să permită acest lucru.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 826/A din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2011* (nr. x/2014).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați F., G., H., I., K., J. și L., în sumă de câte 360 RON, rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Urmărirea rejudecării cauzei în cadrul procedurii recursului în casație (NCPP, NCP, VCP, O.U.G. nr. 34/2006, L. nr. 656/2002, L. nr. 78/2000) was last modified: septembrie 15th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.