Infracțiune de trafic de persoane. Executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Contestație (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 630/2017

NCP: art. 6 alin. (1), art. 76^1; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 281 alin. (1) lit. b), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 585 alin. (1) lit. a), art. 597, art. 598 alin. (1); Legea nr. 302/2004: art. 144 alin. (1)

Potrivit art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Însă, contestatorul nu invocă în susținerea cererii de reducere a pedepsei intervenția unei legi noi, ci o hotărâre pronunțată la 02 septembrie 2015 a Secției nr. 3 a Curții de Apel din Castellon care, în mod evident, nu este o lege, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen.

Din perspectiva dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., se reține că contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) al aceluiași articol, la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta, iar ea trebuie făcută numai în cazurile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., determină nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În cauză, raportat la motivele susținute de contestator, analizate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu se identifică o cauză de micșorare a pedepsei de 20 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare spaniole prin hotărâre judecătorească pentru concurs de infracțiuni, recunoscută prin sentința penală nr. 116 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1128 din 27 martie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a reținut că acest cuantum al pedepsei a fost fixat prin reducere de la 30 de ani închisoare, în temeiul art. 76^1 C. pen. spaniol, pedeapsa de executat neputând să depășească de trei ori timpul impus pentru cea mai grea dintre pedepsele aplicate.

Nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de contestator, întrucât pedeapsa la care face referire în contestația sa privește o infracțiune reținută, deja, în concursul de infracțiuni vizat de sentința nr. 6 din 06 mai 2005 a Tribunalului Provincial din Castellon – Secțiunea a III a, recunoscută de autoritățile judiciare române, Înalta Curte consideră ca fiind neîntemeiată contestația formulată de condamnatul A.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) cu referire la art. 597 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 77/F din data de 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.