Infracțiune de omor. Mandat european de arestare. Verificarea condițiilor de formă (Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 970/2017

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6); Legea nr. 302/2004: art. 58 alin. (2) lit. a) și c), art. 84, art. 85, art. 86, art. 88, art. 96, art. 98; C. pen. italian: art. 575, art. 577 alin. (1), n.4, art. 61 n.1 și n.4, art. 112 alin. (1), n.1; 

Mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială – art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 05 septembrie  2017 față de numita A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 575, art. 577 alin. (1), n.4, art. 61 n.1 și n.4, art. 112 alin. (1), n.1 C. pen. italian. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale contestate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunii menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzată de săvârșirea infracțiunii de omor calificat întrucât, în data de 13 august 2016, în localitatea Napoli, împreună cu numiții B. și C. și alte persoane rămase neidentificate, care au format un grup de cel puțin 5 persoane, l-au ucis pe numitul D., prin aplicarea mai multor lovituri cu bastoane de lemn și de fier, respectiv prin înjunghierea acestuia în zona toracelui), având în vedere durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea deosebită a faptei săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile ungare.

Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel Cluj.

De asemenea, în ceea ce privește solicitarea de amânare a predării, Înalta Curte constată, în acord cu instanța fondului, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea niciuneia din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 302/2004 care prevăd situațiile când predarea poate fi amânată.

În ceea ce privește situația familială, este real faptul că inculpata are 5 copii, dintre care 3 minori, însă din ancheta socială depusă la dosar reiese că aceștia pot să rămână în îngrijirea tatălui lor, în perioada în care este necesară deplasarea inculpatei în Italia în vederea derulării urmăririi penale.

În consecință, se constată că nu există motive întemeiate pentru a se dispune amânarea predării persoanei solicitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 163/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată la data de 11 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/33/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.