Infracțiune de neglijență în serviciu și infracțiune de fals intelectual. Înregistrări inexacte și omisiuni în registrele contabile. Recurs (VCP, NCP, NCPP, Legea contabilității)

3 mai 2018
Vizualizari: 2882
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 53/R/2017

VCP: art. 289; NCP: art. 4, art. 321; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 443, art. 448 alin. (1) pct. 1; Legea contabilității nr. 82/1991: art. 43; Legea nr. 187/2012: art. 3 alin. (2), art. 41, art. 175 alin. (1) lit. c)

Potrivit art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.

Textul de lege anterior menționat a fost abrogat expres prin art. 41 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., însă, potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Totodată, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a codului penal, dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată în legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Ca atare, efectuând examenul amănunțit al aspectelor de ordin legislativ incidente sub acest aspect, instanța de apel a constatat că infracțiunea incriminată prin dispozițiile art. 43 din Legea nr. 82/1991, reprezintă, de fapt, o specie a infracțiunii de fals intelectual, denumire inserată chiar de legiuitor în cadrul incriminării legale inițiale.

Prin urmare, a constatat că a fost abrogată numai o normă specială cu caracter penal care reprezenta o variantă normativă sau o specie a falsului intelectual, devenind aplicabile, prin urmare, dispozițiile legii generale, adică ale C. pen.

În consecință, a apreciat că, deși a fost abrogată norma penală specială ce sancționează efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, fapta inculpatei este în continuare incriminată și sancționată în dispozițiile C. pen. care definesc și sancționează infracțiunea de fals intelectual, respectiv art. 321 C. pen.

Or, potrivit textului de lege menționat, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Examinând criticile formulate de recurenta inculpată prin raportare la considerentele deciziei atacate, menționate anterior, Înalta Curte reține următoarele:

Un prim aspect ce se impune a fi clarificat vizează raportul dintre dispozițiile art. 43 din Legea nr. 82/1991, și cele ale art. 289 din C. pen. anterior, în vigoare la data comiterii faptei.

Din interpretarea literală a dispozițiilor art. 43 din Legea contabilității rezultă că prin utilizarea sintagmei „constituie infracțiunea de fals intelectual” legiuitorul, anterior intrării în vigoare a noului C. pen., a lămurit raportul dintre cele două norme în sensul că dispozițiile art. 289 C. pen. anterior reprezentau o calificare generală, iar cea prevăzută de art. 43 din Legea contabilității, una specială.

De altfel, din examinarea conținutului juridic al celor două texte de lege, rezultă că norma de incriminare din Codul penal anterior avea un caracter general și subsidiar în raport cu cea din legea contabilității, care era o normă de incriminare specifică, însă ambele, sub aspectul elementului material al laturii obiective incriminau fapta funcționarului public de a falsifica un înscris oficial prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Așadar, anterior abrogării art. 43 din Legea contabilității, când această normă coexista cu dispoziția din C. pen., respectiv cu art. 289 C. pen. anterior, dacă urmarea imediată specifică nu se producea fapta constituia infracțiunea de fals intelectual, fiind exclus, totodată concursul de infracțiuni ori de câte ori era vorba de același element material și aceeași urmare imediată.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 289 C. pen. anterior au fost preluate fără modificări, sub aspectul condițiilor de incriminare, în art. 321 C. pen. în vigoare, existând, așadar, o continuitate a incriminării infracțiunii de fals intelectual.

Un al doilea aspect ce se impune a fi lămurit este dacă abrogarea unei norme de incriminare înseamnă întotdeauna că fapta respectivă nu mai constituie infracțiune, fiind dezincriminată.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sub acest aspect, Înalta Curte reamintește că dezincriminarea unei fapte și abrogarea textului de incriminare sunt chestiuni diferite, așa încât abrogarea normei nu conduce, în mod automat, la dezincriminarea faptei.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a codului penal, dispozițiile art. 4 C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Așadar, nu există dezincriminare atunci când, deși norma de incriminare din legea veche nu se mai regăsește în legea nouă, conținutul ei a fost preluat de o altă normă din C. pen. sau din legislația specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă.

Or, o analiză in abstracto conduce la concluzia că, deși dispoziția din legea specială a fost abrogată, conținutul ei este acoperit, ca și anterior intrării în vigoare a noului C. pen., de incriminarea generală, art. 321 C. pen.

În final, se impune a fi efectuată o analiză in concreto, respectiv trebuie verificată corespondența dinte fapta concretă, astfel cum a fost descrisă în considerentele deciziei din apel și model legal de incriminare și anume, cel prevăzut de art. 321 C. pen.

Sub acest aspect se constată că, prin decizia atacată, s-a reținut că recurenta inculpată A., în perioada 1.01.2009 – 31.05.2010, în calitate de casieră, în cadrul Companiei Naționale E. SA, Centrul de Profit Dâmbovița, în mod repetat, a efectuat înregistrări fictive sau inexacte în documentele contabile, fie din proprie inițiativă, fie la cererea inculpatei B. și în această modalitate și-a însușit, în mod direct, sume de bani pe care le gestiona sau a ajutat-o pe inculpata B. să își însușească diferite sume de bani, producând un prejudiciu în cuantum de 1.615.724,79 lei societății anterior menționate. Totodată, s-a reținut că inculpata la momentul comiterii faptelor era funcționar public, în condițiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a exercitat atribuții legate de realizarea obiectului de activitate în cadrul Companiei Națională E. SA, fiind o companie a statului, care deține monopolul privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, jocuri loto, pariuri mutuale, jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor, precum și jocurile de tip slot-machine și cele de tip bingo în România, fiind înființată în anul 1906. Regimul său juridic actual al societății este acela al unei companii în care statul român prin Ministerul Finanțelor deține 100% din părțile sociale și care organizează și exploatează, în calitate de unic organizator, pe întreg teritoriul țării jocuri loto și pariuri mutuale. Scopul activității instituției este acela dFe realizare a obiectivelor de interes public național precum atragerea unei părți din disponibilitățile bănești ale populației, pe baza liberului consimțământ, în vederea creării fondurilor necesare finanțării unor obiective de interes public și atribuirii de câștiguri participanților jocurilor organizate.

Așadar, instanța de apel a constatat că prin abrogarea normei de incriminare din legea specială fapta inculpatei de a efectua înregistrări fictive sau inexacte în documentele contabile nu a devenit licită, adică permisă de ordinea juridică, ci, dimpotrivă, constituie infracțiunea de fals intelectual.

Analizând fapta concretă, astfel cum a fost descrisă în considerentele deciziei din apel, Înalta Curte constată că aceasta are corespondent în conținutul juridic al infracțiunii prev. de 321 C. pen.

Așadar, fapta concretă, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde elementului material al laturii obiective care incriminează fapta funcționarului public de a falsifica un înscris oficial prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, dar și laturii subiective, care presupune săvârșirea faptei cu intenție directă.

Prin urmare, neexistând o dezincriminare a faptei de fals intelectual pentru care recurenta inculpată A. a fost condamnată, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatei sunt neîntemeiate.

În aceste condiții, solicitarea intimatei inculpate B. de extindere a efectelor recursului în casație în ceea ce o privește nu poate fi primită, întrucât Înalta Curte putea examina cauza și cu privire la aceasta, potrivit art. 443 C. proc. pen., numai în situația în care ar fi admis recursul inculpatei A.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul în casație declarat de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 876 din data de 05 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/315/2013, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentă se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiune de neglijență în serviciu și infracțiune de fals intelectual. Înregistrări inexacte și omisiuni în registrele contabile. Recurs (VCP, NCP, NCPP, Legea contabilității) was last modified: mai 3rd, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.