Infracțiune de lovire sau alte violențe. Exercitarea căilor de atac. Recurs (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 32/A/2018

NCP: art. 193 alin. (2); NCPP: art. 16 lit. c), art. 38 alin. (2), art. 275 alin. (2), art. 408, art. 425^1; Legea nr. 255/2013: art. 12; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

La data de 28 ianuarie 2016, la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București a fost înregistrată plângerea penală prealabilă formulată de persoana vătămată A., prin care solicita tragerea la răspundere penală a numiților D. și C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 15 decembrie 2016, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D., pentru comiterea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., față de numita C., în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., apreciindu-se că nu există probe că aceasta a săvârșit infracțiunea, declarațiile persoanei vătămate cu privire la fapta acesteia necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., față de numitul A.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București a reținut că, în ziua de 14 ianuarie 2016, în jurul orelor 14.30, persoana vătămată A., s-a întâlnit pe palierul etajului 4 al blocului în care locuiește cu martora C. Pe fondul unui conflict mai vechi (a cărui cauză nu a putut fi stabilită cu certitudine), între persoana vătămată și martoră s-a iscat o altercație verbală ce a degenerat în îmbrânceli reciproce.

La un moment dat, alarmat de strigătele martorei, în altercație a intervenit inculpatul D. (soțul martorei C.), care văzând că persoana vătămată încearcă să intre în apartamentul în care locuiește, a prins-o inițial cu ambele brațe în jurul toracelui cu scopul de a o imobiliza, după care a fixat-o la sol, sucindu-i brațul drept la spate, presându-i în același timp toracele cu genunchiul timp aproximativ 20 de minute, respectiv până la sosirea organelor de poliție a căror intervenție a fost solicitată de martora C.

În urma acestei acțiuni de presare cu genunchiul pe toracele persoanei vătămate, aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 2016 eliberat de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici.

Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv, plângerea și declarația persoanei vătămate A., declarațiile date în calitate de suspect și de inculpat de către numitul D., declarația dată de către numita C. în calitate de martor, certificatul medico-legal din 2016, raportul de expertiză medico-legală din 2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București a constatat că soluția de clasare, dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. față de numita C. este legală și temeinică.

Astfel, din analiza coroborată a probelor a rezultat că, într-adevăr, persoana vătămată B. a fost victima unei infracțiuni de lovire la data de 14 ianuarie 2016, făptuitorul fiind însă numitul D.

Totodată, având în vedere că plângerea persoanei vătămate A., în care acesta a arătat că a fost agresat și de către C., nu se coroborează cu nicio altă probă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București a constatat că nu se poate reține că aceasta a participat la săvârșirea infracțiunii de lovire.

De asemenea, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv că la săvârșirea infracțiunii nu a asistat nicio altă persoană, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București a constatat că nici nu se mai pot administra alte probe utile în cauză.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul A., cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 13 iunie 2017, sub nr. x/302/2017.

Prin încheierea de ședință din data de 06 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, cauza având ca obiect apelul formulat de contestatorul-petent A. împotriva încheierii pronunțate în data de 11 aprilie 2017 de Judecătoria sectorului 5 București în Dosarul nr. x/302/2017 a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de Apel București, spre soluționare.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a reținut, în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel este instanța competentă să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorie.

La data de 17 august 2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., față de numita C., soluție dispusă prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 15 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Petentul A. a înțeles să formuleze o cale de atac, intitulată recurs, împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 1323/A din 04 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2017), prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei sectorului 5 București pronunțată în Dosarul nr. x/302/2017.

Actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Având în vedere data declarării căii de atac, 20 decembrie 2017, cu mult după intrarea în vigoare a actualului C. proc. pen. (1 februarie 2014), Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 din Legea nr. 255/2013.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III, III^1, V C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dispozițiile art. 408 C. proc. pen., prevăd că sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că hotărârea împotriva căreia petentul a înțeles să declare calea de atac este o decizie, instanța constată că prezenta calea de atac nu poate fi calificată ca fiind apel.

Conform art. 425^1 C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Înalta Curte constată că prin Decizia penală nr. 1323/A din 4 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2017 (nr. x/2017), a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei sectorului 5 București dată în Dosarul nr. x/302/2017, iar prin încheierea anterior menționată a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., față de numita C., soluție dispusă prin Rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 15 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București.

Astfel, se observă că legea nu prevede calea de atac a contestației împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, motiv pentru care prezenta cale de atac nu poate fi calificată ca fiind o contestație.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1323/A din 4 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2017 (nr. x/2017).

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul A. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.