Infracțiune de fals intelectual. Sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat. Desființarea totală sau parțială a unui înscris (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 103/2017

NCC: art. 1254; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 285, art. 306 alin. (1), art. 315 alin. (2) lit. d), art. 339 alin. (4), art. 340, art. 549^1 alin. (1)

Potrivit art. 549^1 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte are în vedere că sesizarea formulată în temeiul art. 549^1 C. proc. pen. ce are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale și care s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.

Obiectul procedurii speciale fiind limitat, în mod expres, de către legiuitor, la desființarea înscrisului, nu poate fi interpretat în sensul că judecătorul de cameră preliminară poate soluționa cererea de anulare a unei convenții. În aceste condiții, rămâne deschisă posibilitatea părții interesate de a proba existența și conținutul manifestării de voință a donatoarei A. la încheierea contractului de donație prin orice alt mijloc de probă, potrivit legii civile. Iar, în acest sens, desființarea unui înscris se diferențiază de acțiunea în nulitate relativă sau absolută, aceasta din urmă având ca efect desființarea actului juridic și a actelor subsecvente încheiate în baza lui, conform art. 1254 C. civ.

Deși legiuitorul nu antamează sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în această categorie pot intra deopotrivă atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterare scrierii ori a subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât și înscrisurile sub semnătură privată.

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris este o dispoziție distinctă din ordonanța de clasare din 11.08.2016 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/P/2016. Întrucât acesta este actul prin care instanța este sesizată, propunerea trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare totală/parțială este solicitată. În lumina Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a arătat că procedura specială reglementată de art. 549^1 C. proc. pen. vizează o atribuție a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la desființarea unui înscris, ceea ce, în opinia Curții implică o decizie din partea acestui judecător cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict – faptă, persoană și vinovăție, această procedură urmează a se desfășura cu respectarea garanțiilor procedurale indicate de Curte referitoare la soluționarea cauzei în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate, cu respectarea garanțiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la proces echitabil și dreptul la apărare.

Judecătorul de cameră preliminară analizând pe fond temeinicia propunerii Ministerului Public, de desființare a înscrisului reprezentând contractul de donație autentificat sub nr. 65/05.06.2015 de notarul public B. a statuat în sensul că nu au fost afectate condițiile esențiale pentru validitatea actului încheiat.

Contrar susținerilor petentului, se constată că, din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, nu s-au evidențiat elemente care să conducă la anularea contractului de donație întrucât identificarea persoanei donatoare s-a făcut în baza unui act de identitate expirat și în lipsa unei certificări a discernământului ori a unui reprezentant al autorității tutelare.

În acest context, sesizarea ce se adresează judecătorului de cameră preliminară ar trebui însoțită de un minim de dovezi din care să rezulte caracterul fals al acestui înscris.

Pentru a se proceda la desființarea unui înscris este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care el este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluția clasării.

Simpla reținere în conținutul acestui contract a seriei și numărului buletinului de identitate expirat al donatoarei nu face imposibilă identificarea acesteia fiind consemnat C.N.P.-ul acesteia, cu atât mai mult cu cât persoana donatoarei nu era străină notarului întrucât în trecut mai apelase la serviciile sale. De altfel, identitatea persoanei donatoarei nu a fost contestată de părți, iar cele consemnate în conținutul actului de donație nu a fost de natură să invalideze actul în sine.

Judecătorul de cameră preliminară constată că actul de donație nu conține consemnări false, în sensul că acestea nu corespund realității, astfel că simpla nemulțumire a petentului față de soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, în absența unor probe pertinente și utile, nu are aptitudinea de a desființa înscrisul autentificat sub nr. 65/05.06.2015 în condiții legale de notarul public B. Dispozițiile procedural penale impun judecătorului să efectueze verificări în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de părți.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară statuând asupra fondului cauzei, urmează a pronunța o hotărâre prin care admite ori respinge sesizarea formulată de procuror, pornind de la probatoriul administrat în faza de urmărire penală a procesului cu privire la caracterul fals al înscrisului aflat în dosarul de urmărire penală ce a fost înaintat instanței, probatoriu eventual completat prin probele administrate din oficiu sau la cererea părților din procesul penal sau a altor persoane interesate, citate în cauză.

Astfel, chiar dacă în prezent, există posibilitatea administrării, chiar din oficiu, în fața judecătorului de cameră preliminară, în condiții de publicitate și contradictorialitate, a dovezilor pe baza cărora s-ar putea stabili caracterul fals al înscrisului, date fiind dispozițiile generale cuprinse în art. 285 și art. 306 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la obiectul urmăririi penale și obligațiile organelor de urmărire penală, precum și la principiul onus probandi incumbit actori, actul de sesizare a judecătorului de cameră preliminară, respectiv ordonanța de clasare, ar trebui să se fundamenteze pe probele administrate în această fază a procesului penal cu privire la caracterul fals al înscrisului a cărui desființare este solicitată.

Se observă că instanța sesizată este cea penală, cauza neavând natura unei acțiuni civile, nici în situația în care obiectul sesizării îl constituie desființarea unui înscris, astfel că aspectele legate de validitatea clauzelor contractului de donație nu fac obiectul aspectelor procedurale cu care instanța a fost sesizată în temeiul dispozițiilor art. 549^1 C. proc. pen.

În contextul anterior prezentat, simpla împrejurare că soluția dispusă în cauză nu concordă cu opinia subiectivă a petentului nu poate fi asimilată vreunei acțiuni de natură să realizeze conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.

În concluzie, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că nu se impune desființarea contractului de donație autentificat de notarul public B.

Orice altă încercare de a reforma soluția pe considerentul că această decizie nu este conformă opiniei părții care reclamă abuzul în lipsa oricăror elemente care să contureze existența unui raport juridic de drept penal nu este recunoscută de lege și nu reprezintă decât o imixtiune în cadrul actului de justiție.

În consecință, nu se impune admiterea prezentei contestații în sensul desființării contractului de donație autentificat sub nr. 65/05.06.2015 de notarul public B. și existând toate premisele pentru ca judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție să-și însușească argumentele de fapt și temeiurile de drept expuse de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 549^1 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul D. împotriva încheierii penale nr. 233/CP din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.