Infracţiune de contrabandă. Sesizarea instanţei de contencios constituţional. Procedura reconstituirii înscrisurilor sau a dosarelor. Revizuire (VCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 120/2018

VCP: art. 13, art. 41 alin. (2), art. 861, art. 862; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 282, art. 421 alin. (2) lit. b), art. 453 alin. (1) lit. a), art. 459, art. 547 alin. (1), (2) și (4); Legea nr. 47/1992: art. 2, art. 29 alin. (1)-(3); Legea nr. 39/2003: art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16, art. 9; Legea nr. 141/1997: art. 175; Legea nr. 86/2006: art. 270 alin. (1)

Preliminar, Înalta Curte notează că revizuentul A. a invocat cele trei excepții de neconstituționalitate în cadrul procedurii de soluționare a apelului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 2/CC din 27 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2017, prin care Tribunalul Covasna, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de aceeași parte împotriva sentinței penale nr. 26 din 30 mai 2010 a Tribunalului Covasna, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/115/2006, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 463 din 8 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, constată că, prin sentința penală nr. 26 din 30 mai 2010 a Tribunalului Covasna, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/115/2006, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și contrabandă prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 13 C. pen. din 1969.

Modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate revizuentului A. prin hotărârea anterior menționată a fost modificată prin decizia penală nr. 463 din 8 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în sensul suspendării ei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen. din 1969, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen. din 1969.

În cadrul procesual astfel conturat, Înalta Curte constată că cele trei excepții vizează neconstituționalitatea, pe de o parte, a dispozițiilor de drept substanțial prevăzute de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, iar pe de altă, a dispozițiilor procesual penale prevăzute de art. 547 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. și art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Din analiza coroborată a textelor de lege criticate și a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte apreciază, similar primei instanțe, că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

– calitatea de parte în proces a autorului excepției;

– identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

– existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, „legătura cu soluționarea cauzei” poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (mutatis mutandis, decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014);

– verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În coordonatele prezentate, Înalta Curte constată că cele trei excepții de neconstituționalitate sunt invocate într-un cadru procesual (apel împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire) în care este permisă exclusiv analiza admisibilității cererii de revizuire din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 459 C. proc. pen., iar nu a fondului acestei căi extraordinare de atac. Ca urmare, condiția legăturii între normele legale criticate și soluția ce ar putea fi dată în cauza pendinte se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de recurent.

În acest context, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a normei de incriminare prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, invocată de revizuentul A., nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față.

În acest sens, reține că, deși prin cererea de revizuire formulată, revizuentul A. a contestat condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, textul criticat pentru neconstituționalitate nu poate avea înrâurire asupra soluției din cauza pendinte. Fiind respinsă în etapa verificării admisibilității în principiu, calea extraordinară de atac nu creează premisele verificării chestiunilor ce țin de acuzația formulată împotriva revizuentului, nici chiar în ipoteza admiterii apelului formulat împotriva sentinței prevăzute de art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că revizuentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., raportându-se formal la exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, în realitate critica sa vizând sfera cazurilor de nulitate relativă care pot determina o astfel de soluție în apel.

Practic, revizuentul urmărește clarificarea juridică a situațiilor învederate în cuprinsul motivelor de apel ca încălcări substanțiale ale drepturilor lui procesuale (refuzul punerii în discuție, în etapa examinării admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac, a cazurilor de revizuire invocate și a probelor care le susțin și limitarea susținerilor părții doar la ultimul cuvânt, încălcându-i-se dreptul la replică) din perspectiva cazurilor de nulitate relativă prevăzută de art. 282 C. proc. pen., precum și a efectelor acestora în planul soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de apel. Or, aceste două aspecte pun în discuție nu elemente de constituționalitate a normei de procedură criticate, ci de interpretare și aplicare a legii de către judecătorul competent, reprezentând, în mod esențial, critici aduse hotărârii instanței de fond, ce urmează a fi supuse cenzurii în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 547 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., Înalta Curte notează, deopotrivă, că nici aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Norma legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată reglementează procedura reconstituirii înscrisului sau dosarului care, nefiind demarată în cadrul procedurii de soluționare a cererii de revizuire formulată de A., nu are vreo influență asupra substanței dreptului revizuentului de a beneficia de o revizuire efectivă și nici asupra soluției ce ar putea fi dată în cadrul acestei căi extraordinare de atac în urma judecării apelului împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

În plus, Înalta Curte constată că argumentele invocate de către recurent în susținerea excepției tind la a sublinia necesitatea stabilirii cu precizie a procedurii reconstituirii înscrisului sau dosarului, în ipotezele punctuale invocate de parte. Or, stabilirea acestei proceduri constituie apanajul exclusiv al puterii legislative, nefiind admisibil ca instanța de contencios constituțional să dispună, pe calea excepției de neconstituționalitate, modificarea acestor dispoziții.

În fine, Înalta Curte constată că admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu demonstrează, astfel cum susține recurentul revizuent, legătura existentă între dispozițiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 și art. 547 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. și soluționarea cauzei pendinte, soluția de referință a Curții de Apel Brașov fundamentându-se exclusiv pe constatarea îndeplinirii exigențelor de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1994 de către textul legal criticat.

Înalta Curte subliniază că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Or, în condițiile în care remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de revizuentul A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, Înalta Curte apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, soluția dispusă prin încheierea recurată fiind, în aceste limite, legală.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din data de 23 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/119/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.