Infracțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului. Cuantumul pedepsei. Apel (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 347/A/2017

NCP: art. 66 alin. (1) lit. a), b), art. 74, art. 80, art. 91; NCPC: art. 10, art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1), art. 336 alin. (1), art. 356 alin. (3), art. 357 alin. (1), art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1), art. 375 alin. (1^1), art. 396 alin. (1), art. 420 alin. (8)-(10), art. 421 alin. (1). pct. 1 lit. b) și alin. (2) lit. a); Legea nr. 88/2000: art. 23 alin. (1); CEDO: art. 6

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată în scris de către apelantul inculpat și datată 12 septembrie 2017, primită prin fax, prin care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, întrucât se află în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 14 septembrie 2017, deoarece nu a beneficiat de veniturile necesare pentru angajarea unui apărător și în cazul în care instanța nu va încuviința cererea de amânare, a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.

La termenul de judecată de la 14 septembrie 2017, Înalta Curte a pus în discuție cererea formulată de apelantul inculpat, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul menționat și conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) C. proc. pen., art. 10 C. proc. pen., precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A. pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător și să-și pregătească apărarea, cauza fiind la primul termen de judecată și a amânată, fixând termen de judecată la data de 12 octombrie 2017, încheiere aflată la fila 12 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, apelantul inculpat A. a lipsit fiind reprezentat de apărător ales, avocat E., în baza împuternicirii avocațiale din 11 octombrie 2017 și de apărător desemnat din oficiu, avocat F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 12 septembrie 2017, așa încât procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Înalta Curte a procedat la legitimarea doamnei avocat E., legitimația de avocat, în fotocopie, fiind atașată la dosarul cauzei, fila 14 dosarul Înaltei Curți.

În continuare, a constatat încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând ca în cauză să se facă aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu G. privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv: două caracterizări, diploma de licență, un înscris medical și o sentință a Judecătoriei Bacău cu privire la starea civilă a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apărătorul inculpatului A.

Înalta Curte, după deliberare, a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apărătorul ales al apelantului inculpat A., probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, aflate la filele 16-21 dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, în dezbateri a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în rejudecare, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., respectiv să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei.

În opinia apărării, a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 80 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., având în vedere infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, precum și circumstanțele personale ale acestuia.

În ceea ce privește persoana inculpatului A., a solicitat să se aibă în vedere că acesta are 37 de ani, este de profesie executor judecătoresc și nu are antecedente penale, fiind la prima abatere sancționată de legea penală.

A susținut că în situația în care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sau cu amânarea aplicării pedepsei, acesta își va pierde calitatea de executor judecătoresc, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 88/2000, care stipulează că, calitatea de executor judecătoresc încetează odată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei. Prin urmare, în această situație inculpatul și-ar pierde serviciul, sursele de venit, iar singura sursă de venit va fi pensia părinților, la acest moment fiind divorțat.

În continuare, a susținut că inculpatul A. a conștientizat pe deplin toate consecințele faptei pentru care a fost condamnat de instanța de fond, opinând că nu mai există niciun pericol ca inculpatul să reitereze în continuare o altă conduită antisocială.

La interpelarea instanței în sensul de a preciza motivul pentru care inculpatul nu s-a prezentat la acest termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului A. a susținut că acesta nu s-a prezentat din motive medicale.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a arătat că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a concluzionat că inculpatul are discernământ. A solicitat să se aibă în vedere afecțiunile medicale de care suferă inculpatul, respectiv de tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, susținând că probabil că aceasta este una dintre cauzele care au dus și la săvârșirea faptei dedusă judecății. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și buletinul care a fost completat în momentul în care inculpatul s-a prezentat la spital, având o conduită adecvată.

Concluziile reprezentantului parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței primei instanțe, în raport cu motivul de netemeinicie invocat, ce se va analiza prin prisma dispozițiilor art. 420 alin. (8)-(10) C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul procesului penal, respectiv, atât în faza urmăririi penale, cât și primei instanțe, instanța de control judiciar constată că prima instanță a dat relevanță poziției inculpatului A. care a solicitat judecarea sa în baza procedurii simplificate în condițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 375 alin. (1^1) din același cod, fiindu-i admisă cererea dar a făcut și un examen riguros asupra mijloacelor de probă, stabilind în mod judicios situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Astfel, prima instanță a reținut că, fapta inculpatului A., constând în aceea că în seara zilei de 03 martie 2016, în jurul orelor 23,24 a condus autoturismul, pe podul Narcisa venind dinspre Calea x, către strada x din mun. Bacău, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,00 g %o alcool pur în sânge la prima probă și 1,80 g %o la cea de-a doua probă, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Totodată, prima instanță a făcut o examinare a conținutului constitutiv al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, în contextul concret al cauzei, precum și ample considerente asupra individualizării sancțiunii aplicate inculpatului, prin aprecierea efectivă a criteriilor generale statuate în art. 74 C. pen., atât la faptă, cât și la profilul de personalitate al inculpatului.

De asemenea, instanța a făcut distincții cu privire la scopul pedepsei, argumentând în concret că amenda penală, precum și instituția renunțării aplicării pedepsei, nu sunt de natură să-și atingă finalitatea față de conduita ilicită a inculpatului.

Prima instanță a motivat cuantumul pedepsei orientat în limita minimul special și în condițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum și pedepsele, complementară de 1 an prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 67 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și accesorie potrivit art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (1) și alin. (3) din același cod față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată.

De asemenea, instanța a arătat în considerente distincte modalitatea de executare a pedepsei principale aplicată inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen., apreciind că aceasta constituie un impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Instanța de apel consideră că nu poate fi avută în vederea solicitarea apărătorului ales al apelantului inculpat A. în a se da eficiență dispozițiilor art. 80 C. pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, întrucât, atât condițiile pozitive conținute în art. 80 alin. (1) lit. a), b), cât și interdicția dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei în situațiile de la art. 80 alin. (2) lit. a)-d) din același cod nu pot avea eficiență concretă în contextul cauzal.

Astfel, referitor la interdicția dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei în situațiile de alin. (2) lit. a)-d) ale art. 80 C. pen., deși formal îndeplinite, respectiv în sensul că inculpatul A. nu are antecedente penale, (fișa de cazier fila 18 dosar de urmărire penală), nu s-a mai dispus față de acesta renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 336 alin. (1) C. pen. conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Aceste condiții trebuie cumulativ avute în vedere și cu cele statuate în art. 80 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., însă pe care inculpatul A. nu le îndeplinește.

Astfel, infracțiunea comisă de inculpat și anume conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice nu este o infracțiune cu gravitate redusă, având în vedere natura acesteia, urmările produse, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, în mod concret, respectiv că în noaptea de 3 martie 2016, în jurul orelor 23,20 a condus autoturismul, pe podul Narcisa din mun. Bacău dorind să ajungă la birou pe str. x, nesesizând semnalele luminoase și acustice ale echipajului de poliție rutieră, continuându-și deplasarea pe mai multe străzi și a fost oprit pe str. x într-o curte interioară din apropierea societății SC H. SRL, viteza cu care a condus autoturismul fiind de 114 km/h, iar la prima probă la recoltare îmbibația alcoolică a fost de 2,00 g %o, iar la doua recoltare o îmbibație alcoolică de 1,80 g%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică din 4 martie 2016, aflat la fila 4 dosarul de urmărire penală, ambele fiind cu mult peste cea legală, respectiv de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Astfel, fapta comisă de inculpatul A. are o gravitate concretă mare, în raport cu pericolul produs și modalitatea de constatare efectivă, concentrațiile mari ale îmbibațiilor alcoolice potențează fapta comisă, în condițiile arătate.

Împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită pozitivă în societate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în apel, caracterizările, actul medical și sentința de divorț, aflate la filele 16-21 dosarul Înaltei Curți, precum și că este executor judecătoresc, nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptei, în condițiile în care tocmai calitatea și profilul moral al inculpatului trebuia să-l determine la un comportament de abținere și respect al legii, neputând invoca în niciun mod necunoașterea prevederilor acesteia sau imposibilitatea nedepistării conducerii vehiculului sub conducerea băuturilor alcoolice care a avut loc și pe mai multe străzi, ceea ce nu poate conduce la concluzia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună.

De asemenea, nu poate fi avută în vederea apărarea invocată de apărătorul ales, că renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum este reglementată în C. pen. în vigoare îi poate da posibilitatea exercitării profesiei de executor judecătoresc în continuare, deoarece condamnarea la o pedeapsă chiar și cu modalitatea suspendării sub supraveghere conduce la excludere în condițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 88/2000, față de condițiile arătate, pe larg în considerente, ceea ce face renunțarea la aplicarea pedepsei, ca inaplicabilă, Înalta Curte, considerând că numai o pedeapsă, așa cum a fost aplicată de către prima instanță își poate atinge finalitatea.

Astfel, instanța de apel apreciază că, atât cuantumul stabilit la minimul legal, în condițiile reținerii și a dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. a pedepsei închisorii, cât și modalitatea suspendării executării sub supraveghere, în condițiile arătate, cu prestarea și a unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la entitățile indicate, sunt proporționale cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii în concret, starea de pericol pentru valoarea ocrotită, respectiv siguranța circulației și prevenirea oricăror accidente, natura infracțiunii, motivul și scopul urmărit, conduită pozitivă a inculpatului, de recunoaștere a faptei și profilul său moral, dat de comportamentul avut în societate, conform caracterizărilor depuse în apel, starea sa de sănătate și statutul de divorțat, potrivit, înscrisurilor depuse în apel.

În consecință, cuantumul pedepsei și modalitatea menționată, sunt singurele în măsură să asigure îndreptarea inculpatului A. față de comiterea de infracțiuni și reintegrarea pozitivă în societate a acestuia.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar motivul de netemeinicie invocat de apărătorul ales al inculpatului nu poate fi avut în vedere.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1). pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 74/2017 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.