Infracțiune de abuz în serviciu. Declararea neconstituționalității actelor normative de abrogare. Apel (NCP, NCPP, O.U.G. nr. 13/2017)

2 iul. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 835
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 120/A/2017

NCP: art. 47, art. 291 alin. (1), art. 297 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6) art. 421 pct. 1 lit. b); Legea nr. 47/1992: art. 2, art. 29; Legea nr. 24/2000: art. 64 alin. (3) teza a II-a; Legea nr. 78/2000: art. 13^2; O.U.G. nr. 13/2017: art. 1 pct. 3 și 4; Constituția României: art. 115 alin. (7), art. 147 alin. (1)

Preliminar, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. în cursul judecării apelului formulat de acesta împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., instigare la abuz în serviciu, în varianta obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., vizează neconstituționalitatea O.U.G. nr. 14/2017 (aprobată prin Legea nr. 9/2017, publicată în M. Of. nr. 144 din 24 februarie 2017), care, prin art. 1 a abrogat O.U.G. nr. 13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 92 din 01 februarie 2017.

Campanie Craciun UJmag 2020

Prin art. 1 pct. 3 și 4 din O.U.G. nr. 13 din 31 ianuarie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., s-au adus modificări condițiilor de incriminare ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. art. 297 C. pen. (prin reconfigurarea conținutului constitutiv al infracțiunii, coborârea limitelor pedepsei închisorii și introducerea pedepsei alternative a amenzii).

Prin Legea nr. 8 din 24 februarie 2017, publicată în M. Of. nr. 144 din 24 februarie 2017, a fost respinsă O.U.G. nr. 13 din 31 ianuarie 2017.

Evaluând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte apreciază, similar primei instanțe, că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

– calitatea de parte în proces a autorului excepției;

– identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

– existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, „legătura cu soluționarea cauzei” poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (mutatis mutandis, Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014);

– verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În acest context, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 14/2017 nu are legătură cu soluționarea cauzei de față.

În formularea acestei concluzii, Înalta Curte pornește, prioritar, de la constatarea că, în speță, inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 14/2017 raportându-se formal la exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, în realitate criticile formulate vizând exclusiv aspecte de tehnică legislativă, iar nu de neconstituționalitate.

Or, în condițiile în care, potrivit art. 115 alin. (7) din Constituția României, ca efect al aprobării ei prin Legea nr. 9/2017, O.U.G. nr. 14/2017 și-a pierdut caracterul de act normativ de sine-stătător în vigoare (astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 95 din 08 februarie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), criticile vizând nerespectarea de către executiv a cerințelor și criteriilor referitoare la condițiile adoptării unei ordonanțe de urgență, invocate de apărare, nu se raportează pertinent la specificul cauzei de față, punând în discuție interesul inculpatului în invocarea lor.

Pe de altă parte, actul normativ criticat nu îndeplinește exigența privind legătura cu soluționarea cauzei, întrucât, chiar în eventualitatea admiterii unei excepții de neconstituționalitate a ordonanței menționate, situația juridică în cauza de față nu se modifică.

Statuând asupra efectelor declarării neconstituționalității actelor normative de abrogare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 417 din 15 octombrie 2013, (publicată în M. Of. al României nr. 743 din 2 decembrie 2013), a stabilit că „ în astfel de cazuri nu intervine o abrogare a unui act de abrogare anterior, pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 64 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 24/2000 – dispoziții opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituționalității unei norme abrogatoare, care constă în pierderea legitimității constituționale a textului declarat neconstituțional, sancțiune diferită și mult mai gravă decât abrogarea unui text normativ”.

În consecință, în cazul constatării neconstituționalității lor, actele normative de abrogare își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte.

Altfel spus, declararea neconstituționalității actelor normative de abrogare are ca efect indirect repunerea în vigoare a prevederilor legale abrogate, însă numai în ipoteza în care abrogarea a fost singura cauză a încetării efectelor juridice a acestora.

Or, în condițiile în care O.U.G. nr. 13/2017 a fost respinsă de Parlamentul României prin Legea nr. 8 din 24 februarie 2017, aceasta nu-și poate produce efectele nici în ipoteza declarării neconstituționalității actului normativ care a abrogat-o, astfel că finalitatea reală urmărită de inculpat prin invocarea excepției nu poate fi atinsă.

În aceste condiții, constatând că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de către inculpatul A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, Înalta Curte apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, soluția dispusă prin încheierea apelată fiind, în aceste limite, legală.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ce nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 14/2017, cuprinsă în încheierea din 22 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/109/2016.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 60 de lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiune de abuz în serviciu. Declararea neconstituționalității actelor normative de abrogare. Apel (NCP, NCPP, O.U.G. nr. 13/2017) was last modified: iulie 1st, 2018 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter