Îndreptarea unor greşeli de ordin formal. Neafectarea soluţiei pronunţate, respectiv dispozitivul şi considerentele pe care aceasta se sprijină (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 976/2016

CPC: art. 281 [art. 442 NCPC], CPC: art. 312 [art. 496 NCPC], CC: art. 1521

Prin cererea formulată petenții au susținut că în dispozitivul sentinței civile nr. 841 din 22 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2010, s-ar fi strecurat o eroare materială cu privire la utilizarea doar a singularului prin aceea că s-a dispus în sensul că „obligă pârâtul…”, în loc de „obligă pârâții”, și, respectiv „respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 6.000 euro…” în loc de „cererile de obligare a pârâților”.

Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. [art. 442 NCPC], erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.

Examinând cererea recurenților, se constată că, calea reglementată de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. [art. 442 NCPC] vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția pronunțată, respectiv dispozitivul și considerentele pe care aceasta se sprijină.

Textul de lege are în vedere „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri” care pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea părților.

Este de observat în speță că, unor asemenea greșeli, care nu sunt apte să afecteze însăși substanța hotărârii, nu le poate fi asimilată modificarea dispozitivului deciziei sub aspectul „obligării pârâților”, în loc de „obligarea pârâtului”, pentru ca această lipsă să fie acoperită prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. [art. 442 NCPC]

Astfel, în temeiul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. [art. 442 NCPC], nu se poate obține rectificarea dispozitivului hotărârii ce se execută, în sensul menționării obligației de achitare a sumelor datorate în sarcina ambilor pârâți și nu în sarcina unui singur pârât.

Înalta Curte, sub acest aspect, a avut în vedere considerentele sentinței pronunțate în cauză, din care rezultă că pârâtul a fost obligat la plata sumei de bani, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 1521 C. civ. prin raportare la procurile încheiate între părți și la contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la imobilul în litigiu.

Se apreciază astfel că aspectele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată vizează aspecte ce aduc atingere legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești, care pot fi îndreptate numai în căile de atac, și nu pe calea aleasă de recurenți.

Este irelevant în cauză faptul că hotărârea în discuție a fost pronunțată în contradictoriu cu ambele părți, că s-a dispus admiterea în parte a acțiunii și că, în cuprinsul hotărârii s-a făcut trimitere la actele încheiate și cu pârâtul Cabinetul de avocat C., întrucât au fost solicitate și sume de bani despre care s-a pretins că ar fi fost achitate în temeiul unui contract de asistență juridică.

Pe de altă parte, se apreciază ca neîntemeiate și argumentele referitoare la declararea căilor de atac de către ambii pârâți, pârâtul Cabinetul de avocat C. invocând tocmai lipsa calității sale procesuale pasive, critică respinsă în apel chiar cu motivarea că „cel obligat fiind pârâtul în persoană, nu Cabinetul de avocatură care reprezintă forma de exercitare a profesiei de avocat”.

Pentru toate considerentele anterior reținute, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. [art. 496 NCPC], Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 385/A din 02 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sursa informației: www.scj.ro.