Îndreptarea erorilor materiale. Recurs (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1286/2016

CPC: art. 281 [NCPC: art. 442], CPC: art. 304 [NCPC: art. 488], CPC: art. 312 [NCPC: art. 496]

Criticile formulate permit încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. [NCPC: art. 488], potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. [NCPC: art. 442] „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Este de amintit că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte subliniază că prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, atunci când îndreptarea vizează erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

Totodată, se impune subliniat că temeinicia unei cereri de îndreptare stă în probatoriul administrat în cauză în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul dosarului, în fiecare etapă procesuală, se regăsesc înscrisuri emise de reclamantă, din care rezultă că denumirea acesteia este SC A. SRL și că sediul acesteia se află în localitatea Rădăuți, jud. Suceava, așa cum a reținut curtea de apel în dispozitivul încheierii recurate.

De asemenea, se constată că în cuprinsul înscrisurilor și actelor procedurale depuse la dosarul cauzei, reclamanta a indicat odată cu denumirea societății și alte elemente de identificare ale acesteia, cum ar fi numărul de ordine în Registrul Comerțului al societății (respectiv din 1995) care, din modul de evidențiere în certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului, este același cu numărul de ordine menționat de reclamantă, aspect care impune concluzia că, în cauză, este vorba despre o singură persoană juridică și aceea este SC A. SRL, așa cum în mod corect a statuat curtea de apel.

În cazul de față există identitate între SC D. SPRL și persoana reclamantei SC A. SRL, persoana care este titular al dreptului subiectiv dedus judecății.

Prin urmare, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, curtea de apel a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și, analizând cu rigurozitate dispozițiile instituției rectificării erorii materiale, a statuat în mod corect că se impune îndreptarea erorilor materiale cu privire la denumirea și sediul societății reclamante.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. [NCPC: art. 496], va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA prin lichidator judiciar SC D. SPRL Suceava împotriva Încheierii nr. 21/A/CC din 1 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/43/2016.

Sursa informației: www.scj.ro.