Individualizarea pedepsei. Deducerea perioadei executate. Apel (NCP; NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1218/A/2017

NCP: art. 74; NCPP: art. 275, art. 421 pct. 1 lit. b), art. 422

Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit pedeapsa închisorii și nu pedeapsa amenzii, dând eficiență, în mod legal și temeinic, dispoziției de la alin. (2) al art. 74 C. pen., menționând expres că s-a orientat spre aplicarea pedepsei închisorii către minimul special prevăzut de lege, față de criteriile din art. 74 C. pen., iar pedeapsa amenzii penale prevăzută alternativ de Codul penale nu este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatei și pentru a preveni comiterea de către aceasta a altor infracțiuni. Acest din urmă aspect a fost judicios reținut, în raport, cu succesiunea faptelor comise, inculpata după comiterea prezentei infracțiuni a comis ulterior alte infracțiuni pentru care a fost judecată anterior acesteia din contextul cauzei.

Chiar dacă sub aspectul civil, acțiunea a fost stinsă între părți, ca urmare a tranzacției din data de 06.01.2016, această împrejurare nu poate avea preeminență în examinare și reținere, ci este avută în vedere de către instanța de control în mod plural cu toate celelalte criterii și nu poate conduce la schimbarea felului pedepsei, respectiv amendă, așa cum s-a solicitat de către apărarea inculpatei, având în vedere gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere, urmările grave produse minorei, cu prejudiciu estetic permanent. De altfel, nici reținerea concluziilor expertului parte nu pot fi reținute, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, în raport, cu stabilirea situației de fapt în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpată, ca fiind culpă exclusivă, față de procedura simplificată, de care aceasta a uzat.

Înalta Curte, reexaminând toate criteriile, în raport, cu legea penală mai favorabilă stabilită și toate argumentele prezentate de primă instanță, față de fiecare criteriu analizat conform cu art. 74 C. pen. și le însușește și consideră că pedeapsa închisorii este singura în măsură să atingă scopurile în asigurarea îndreptării inculpatei față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

Totodată, nu poate fi reținută nici critica cu privire la diminuarea cuantumului pedepsei închisorii către minimul legal de 4 luni închisoare, întrucât pe de-o parte, cuantumul de 9 luni închisoare, este orientat către minim, maximul fiind de 2 ani, iar, pe de altă parte, acesta este proporțional cu gravitatea faptei, urmările grave produse, conduita ulterioară a inculpatei care a mai comis și alte fapte penale, concurente cu cea din prezenta cauză.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica referitoare la deducerea incorectă a perioadei executate, ca motiv de apel distinct, întrucât această măsură se circumscrie unei chestiuni complementare, conform art. 422 C. proc. pen., pe care instanța de apel o are ca o obligație imperativă.

În acest sens, urmare și a solicitării apelantei inculpate, cu privire la verificarea deducerii perioadei executate, prin adresă la Penitenciarul Târgșor, s-a comunicat că inculpata a fost arestată de I.P.J. Prahova la data de 28.10.2016 și nu 29.10.2016, așa cum a reținut prima instanță.

Astfel, instanța de control judiciar va face, în condițiile art. 422 C. proc. pen., deducerea în condițiile mai sus menționate.

Totodată, nici ultima critică formulată de apărătoarea apelantei inculpate referitoare la cuantumul ridicat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligată, respectiv de 4.000 lei nu poate fi avut în vedere, întrucât suma estimată de prima instanță, include suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale, mențiune ce se regăsește în rechizitoriu, iar diferența de 1.000 lei reprezintă contravaloarea citațiilor, a efortului elaborării încheierilor de ședință pentru cele șase termen acordate în cauză (04.02.2016, 23.06.2016, 15.09.2016, 13.10.2016, 10.11.2016, 08.12.2016), așa încât suma este justificată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 227/F din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 422 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatei A. perioada executată de la 28.10.2016 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.