Îndeplinirea condiţiei dublei incriminări. Obligația autorităților judiciare Române de a pune în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susţine că nu doreşte predarea către autorităţile judiciare străine

• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2)
• NCP: art. 229 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 253 alin. (4)
• NCP: art. 275 alin. (2)
• NCP: art. 32
• NCP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCP: art. 77 alin. (1) lit. a)

Prin Sentința penală nr. 167/PI din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 06.06.2023, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Wiener Neustadt (Austria), în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Austria.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 500 din 6 iulie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

„Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate”.

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

„Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002”, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, rezultă că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.06.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Wiener Neustadt (Austria), în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., suspectată de comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prin efracție comisă în cadrul unei organizații criminale.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate A., este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv dosarul de referință nr. x, față de persoana solicitată A., se precizează încadrarea juridică a infracțiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, respectiv infracțiunea de tentativă la furt calificat prin efracție comisă în cadrul unei organizații criminale, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptei și este specificată pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă, respectiv 5 ani închisoare.

Așadar, infracțiunea menționată în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate este o infracțiune gravă, în privința căreia este îndeplinită condiția dublei incriminări, în legislația penală română infracțiunea descrisă în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria fiind reglementată de art. 32 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 253 alin. (4) C. pen.

În continuare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) – c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel se reține că, în cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel cum a reținut și prima instanță, principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C 261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 și 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la articolul 5 din decizia cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, R C 396/11, EU:C:2013:39, punctul 36).

Prin urmare, autoritățile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susține că nu dorește predarea către autoritățile judiciare din Austria.

De altfel, Înalta Curte reține că predarea către autoritățile judiciare străine în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În raport cu argumentele prezentate de persoana solicitată, respectiv că partenera acestuia urmează să nască, starea precară de sănătate a tatălui său, pe care îl îngrijește, precum și necesitatea gestionării afacerii sale, care constituie singura sursă de venit a familiei, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul cauzei pendinte, acestea nu se circumscriu unor motive de refuz privind executarea mandatului european de arestare.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităților judiciare austriece privind predarea în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, context în care apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea contestată.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 167/PI din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.