Incidența cazului de revizuire. Descoperirea de fapte sau împrejurări noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 293/A/2020

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 453 alin. (1) lit. a)

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 283/F din data de 09 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a Penală, în dosarul nr. x/2011, solicitând, în esență, să se constate incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului.

Astfel, s-a arătat că, ulterior condamnării sale prin hotărârea anterior menționată, a apărut un înscris nou ce a fost depus la dosar și anume, adresa Autorității Federale pentru Migrație si Refugiați, pe care nu a avut-o în momentul în care a fost condamnat, aceasta fiind eliberată din arhiva, după numeroase încercări ale rudelor sale și dovedește că, în prezent se bucură de drepturile prevăzute de Legea nr. 122/2006, privind statutul refugiaților in România și potrivit acesteia beneficiază de dreptul de a rămâne pe teritoriul României, neputând fi expulzat.

În speță, revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care privește situația când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, potrivit temeiului de drept invocat de condamantul revizuent A., trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și de a conduce la o altă soluționare a cauzei.

Or, astfel cum se poate reține în cauză, aspectele invocate de revizuentul A. prin motivul cererii sale de revizuire, se referă la înscrisul nou ce a fost depus la dosar și anume, adresa Autorității Federale pentru Migrație si Refugiați, pe care nu a avut-o în momentul în care a fost condamnat, aceasta fiind eliberată din arhiva, după numeroase încercări ale rudelor sale și dovedește că, în prezent se bucură de drepturile prevăzute de Legea nr. 122/2006, privind statutul refugiaților în România și potrivit acesteia beneficiază de dreptul de a rămâne pe teritoriul României, neputând fi expulzat, care însă nu constituie o împrejurare de fapt descoperită după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

De altfel, datorită unor deficiențe de comunicare între autoritățile competente din Germania, care nu i-au mai acordat statut de refugiat din data de 31.01.1998 și cele din România, precum și a unor lacune legislative, coroborat și cu deficiențe ale sistemului, inculpatul a rămas în România, începând cu data de 02.08.2007, în baza unui permis de tolerat pe teritoriul țării, împrejurare care persistă și în prezent.

A. A. Mohamad a reintrat în România, după ce s-a pus în executare ordonanța prin care a fost declarat indezirabil în România și pentru care i-a fost întocmit dosarul penal nr. x/2007, în care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În prezent, măsura declarării ca indezirabil pe teritoriul României a inc. A., dispusă prin ordonanța nr. 2594/II-5/26.07.2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este în vigoare.

Înalta Curte constată astfel că înscrisul depus de condamnat nu este nou, ci dimpotrivă, el a făcut obiectul unor nenumărate demersuri administrative, anterioare chiar condamnării sale definitive, concluzia fiind că revizuentul nu are statut de refugiat.

Prin urmare, motivul invocat de revizuent sub acest aspect nu constituie fapte sau împrejurările noi care să se circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, iar acestea nu au putut fi cunoscute de instanță indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuiri are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât, noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Cu alte cuvinte, faptele și împrejurările noi ar fi putut influența soluția procesului dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzei.

Or, așa cum s-a arătat, motivul invocat de revizuent în sensul înscrisul nou depus nu constituie o împrejurare nouă de fapt necunoscută de instanță la momentul judecării cauzei,față de împrejurarea că și în acest moment măsura declarării ca indezirabil pe teritoriul României a inc. A., dispusă prin ordonanța nr. 2594/II-5/26.07.2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este în vigoare.

În fine, în condițiile în care motivele menționate de revizuentul A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că aspectele invocate de revizuent nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 138/F din data de 23 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.