Închiderea procedurii insolvenţei în temeiul art. 174 din Legea nr. 85/2014 (corespondentul art. 131 din Legea nr. 85/2006). Probleme apărute în practica judiciară

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Având în vedere cele menționate, judecătorul‑sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii debitoarei.

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de creditoare, judecătorul‑sindic a respins‑o ca fiind inadmisibilă, dat fiind faptul că, odată soluționată cererea de deschidere a procedurii formulată de același creditor, și ulterior, ca urmare a dispoziției judecătorului‑sindic de deschidere a procedurii generale de insolvență, și a procedurii simplificate de faliment, renunțarea la judecată nu mai produce efecte în condițiile reglementate de dispozițiile art. 406 C. pr. civ.^[13], etapa în care se află procedura falimentului debitoarei, cea a închiderii procedurii în condițiile art. 174, nu permite creditorului să renunțe la judecată.

Instanța a mai reținut și faptul că tabelul creanțelor, defi­nitivat și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență, nu a fost contestat, astfel încât creditoarea care solicită renunțarea la judecată este înscrisă în tabelul creanțelor, iar suma înscrisă „nu poate fi radiată din tabel decât în condițiile prevăzute în mod expres și limitativ de lege, retragerea de la masa credală nefiind reglementată de lege”. Instanța a apreciat că „cererea creditoarei nu poate avea efecte retroactive, fiind pronunțate în cauză hotărâri care au putere de lege și care își produc efectele independent de orice manifestare de voință exprimată ulterior de creditoare”, și că singura modalitate în care retragerea de la masa credală ar produce efecte ar fi în condițiile în care creditoarea ar refuza încasarea unor sume în baza unui eventual plan de distribuire.

Împotriva sent. civ. nr. 2483/24.09.2015 a fost formulat apel de către Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca, motivat de faptul că cererea de atragere a răspun­derii patrimoniale nu a fost soluționată definitiv, iar conform prevederilor art. 171 din Legea nr. 85/2014: „Sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 169 alin. (1), vor intra în averea debito­rului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acope­ririi pasivului”. Mai mult, apelantul a susținut și faptul că, raportat la dispozițiile art. 171, prin închiderea procedurii destinația sumelor provenite în urma soluționării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale ar rămâne incertă.

În urma analizării motivelor invocate, instanța de control a respins apelul formulat ca nefondat, motivat de următoarele:

– din raportul lichidatorului judiciar rezultă că în patrim­o­niul debitoarei nu există bunuri, creditorii nu s‑au oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, aceștia fiind și citați în vederea audierii și discutării propunerii de închidere a procedurii, iar neprezentarea acestora echivalează cu refuzul de a avansa aceste sume;

– rapoartele lunare întocmite de către lichidatorul judiciar nu au fost contestate, iar criticile vizând nesoluționarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 169 nu pot fi primite;

– conform dispozițiilor art. 169 alin. (3), cererea introdusă în temeiul alin. (1) se judecă separat, iar executarea silită a persoanelor împotriva cărora s‑au admis astfel de cereri se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă;

– împrejurarea că acțiunea în antrenarea răspunderii admi­nistratorilor debitoarei se află în curs de soluționare nu poate constitui temei pentru respingerea cererii de închidere a procedurii de insolvență.

Ca urmare, instanța a respins apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca împo­triva sent. civ. nr. 2483/24.09.2015.

Cu privire la acest aspect, menționăm și faptul că există opinii exprimate în doctrină în sensul că o procedură nu poate fi închisă decât după soluționarea definitivă a cererii de antrenare a răspunderii^[14].

Prin Minuta privind problemele de practică judiciară neunitară dezbătute în cadrul întâlnirii semestriale a judecătorilor din raza Curții de Apel Pitești, întocmită potrivit art. 26² din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, din martie 2016, s‑a statuat, cu majoritate, că atunci când acțiunea în răspundere este pro­movată de către lichidatorul judiciar, nu se poate închide pro­cedura insolvenței înainte de soluționarea acțiunii, respec­tându‑se însă drepturile prevăzute de art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Problema de drept care a fost propusă spre dezbatere de către Tribunalul Specializat Argeș este privitoare la admisi­bilitatea închiderii procedurii insolvenței față de debitor în condițiile în care nu a fost soluționată acțiunea promovată de lichidatorul judiciar vizând răspunderea administratorilor.

Opinia exprimată de către președintele secției a II‑a civile din cadrul Tribunalului Vâlcea a fost în sensul că, ori de câte ori acțiunea este pornită de un creditor, nu există un impediment în a închide procedura insolvenței înainte de soluționarea acțiunii în răspundere, situația fiind diferită în cazul în care acțiunea este formulată de către lichidatorul judiciar.

Prin sent. civ. nr. 1647/05.10.2015, Trib. Spe­c. Cluj^[15] a dispus închiderea procedurii în temeiul art. 174 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei sentințe creditorul bugetar AJFPS a declarat apel, motivat de următoarele:

– instanța a dispus în mod nelegal închiderea procedurii insol­venței debitorului, prin încălcarea prevederilor art. 174 alin. (1) și (2);

– instanța a dispus închiderea procedurii prematur și nejus­tificat, iar creditorul bugetar a fost lipsit de posibilitatea de a promova o eventuală cerere de angajare a răspunderii împotriva administratorilor societății;

– instanța a ignorat o prevedere imperativă, astfel că nu a verificat dacă lichidatorul judiciar a publicat raportul final în Buletinul Procedurilor de Insolvență și nu a audiat creditorii, procedura de citare nefiind îndeplinită;

– ultimele două acte publicate de către lichidatorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvență sunt tabelul definitiv și sentința de închidere a procedurii, astfel că DGRFP Cluj‑Napoca – AS nu a avut cunoștință de publicarea raportului final;

– lichidatorul judiciar a indus în eroare instanța de judecată, precizând în mod eronat că a întocmit raportul final care a fost afișat la ușa instanței, comunicat creditorilor și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență;

– judecătorul‑sindic nu a verificat termenele și modul de respectare a procedurii reglementate de art. 174, prin care, înainte de închiderea procedurii, creditorii se puteau exprima cu privire la continuare acesteia sau la acoperirea cheltuielilor de procedură necesare;

– în cadrul procedurii nu s‑a solicitat de către lichidatorul judiciar niciunui creditor avansarea de sume în sensul celor menționate;

– lichidatorul judiciar nu este parte interesată în aceste cauze, ci este organ care aplică procedura, iar în situația de față, deși avea cunoștință de faptul că AJFPS are pondere la masa credală de peste 50% din valoarea creanțelor și deține și ele­mentele necesare pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari, a încercat să evite informarea și comunicarea raportului final.

În apărarea sa, lichidatorul judiciar a arătat faptul că raportul final a fost afișat la avizierul instanței, iar judecătorul‑sindic a acordat un nou termen de judecată pentru a se formula eventuale obiecțiuni, iar creditorii, la deschiderea procedurii, au primit de la instanță citații în care se menționa numărul de dosar și o parolă. Conform acelorași susțineri, creditorii au avut posibilitatea de a vizualiza toate actele depuse la dosarul cauzei, prin accesarea site‑ului instanței.

În urma analizării apelului formulat, Curtea de Apel Cluj a admis apelul și a anulat hotărârea apelată, trimițând cauza spre rejudecare, motivat de următoarele:

– nu au fost respectate exigențele impuse de legiuitor prin norme juridice imperative;

– pentru a se putea dispune închiderea procedurii, era necesar ca, în urma depunerii raportului final, să se dispună citarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolvență pentru a fi audiați cu privire la disponibilitatea acestora de a avansa sumele necesare continuării procedurii;

– numai dacă aceste demersuri procedurale au fost înde­plinite, fiind astfel prezentate premisele respectării principiilor oralității, contradictorialității și al dreptului la apărare al participanților la procedură și numai în situația în care creditorii ar fi refuzat explicit sau implicit (prin neprezentare în fața instanței) să își asume riscurile financiare presupuse de conti­nuarea procedurii, cererea formulată poate fi admisă;

– în cauza de față, probele administrate au evidențiat faptul că aceste cerințe nu au fost respectate, iar creditorii nu au fost înștiințați despre depunerea raportului final și despre termenul la care acesta a fost pus în discuție;

– soluția de admitere a apelului se impune a fi adoptată chiar dacă sentința de la fond este executorie, iar în temeiul ei, debitoarea a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului;

– în temeiul principiului anulării actelor subsecvente, se impune a se reveni la situația anterioară pronunțării sentinței atacate.

În cazul de față, chiar dacă atât instanța de judecată, cât și creditorul majoritar DGRFP Cluj‑Napoca – AS și lichidatorul judiciar au denumit raportul prin care s‑a propus închiderea procedurii ca „raport final”, conform dispozițiilor art. 174, închiderea procedurii nu trebuie să fie precedată de întocmirea unui raport final de lichidare, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 167 alin. (1). Lichidatorul judiciar are însă obligația întocmirii unui raport în care să‑și justifice propunerea de închidere a procedurii și din care să rezulte situația patri­monială a debitorului și eventualul refuz al creditorilor de a avansa sumele necesare continuării procedurii.

În concluzie, închiderea procedurii insolvenței în baza art. 174 din Legea nr. 85/2014 se poate dispune de către judecătorul‑sindic în urma citării creditorilor și dacă se constată, în baza rapoartelor prezentate de către lichidatorul judiciar, că debitoarea nu deține bunuri valorificabile sau că sumele obținute în urma valorificării bunurilor sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielile de procedură, iar creditorii refuză să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii.