Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
220 views
Analizând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat apelul declarat de inculpatul A., pentru următoarele considerente:
În esenţă, în raport cu aspectele expuse prin actul de sesizare şi cu cele reţinute prin sentinţa atacată, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului A. au fost reţinute comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani, constând în esenţă în aceea că, după ce a adreat la grupul infracţional coordonat de inculpatul UU., a preluat, la iniţiativa inculpatului K., de la acesta şi de la martorul MM., prin cesiunea părţilor sociale, S.C. NN., după care, în luna septembrie 2013, a emis 2 facturi fictive în valoare de 798.403 RON, în favoarea S.C. KK. S.R.L., şi a retras din contul bancar al S.C. NN. S.R.L. cu diverse justificări suma totală de 381.000 RON, virată în contul societăţii în baza facturilor fictive emise, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea de infracţiuni.
Având în vedere poziţia procesuală exprimată de către inculpat, care a susţinut că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa şi a învederat instanţei că nu solicită continuarea procesului penal conform art. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză se impune determinarea legii penale mai favorabile, cu luarea în considerare a criteriilor rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 referitoare la evaluarea globală a dispoziţiilor din legile penale succesive, inclusiv a celor referitoare la regimul juridic al prescripţiei răspunerii penale. În vederea efectuării acestei operaţiuni, Înalta Curte, alături de compararea normelor de incriminare şi a limitelor de pedeapsă aplicabile fiecăreia dintre infracţiunile de care a fost acuzat inculpatul, astfel cum sunt prevăzute prin raportare la legile penale succesive incidente, urmează să aibă în vedere şi regimul juridic al instituţiei prescripţiei răspunderii penale, astfel cum a fost configurat în urma pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi deciziile pronunţate de Î.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, evaluate în contextul pronunţării hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU.
Relevant în cadrul acestei operaţiuni de evaluare a legii penale mai favorabile este sub un prim aspect că la data de 17.06.2024 a fost pronunţată Decizia nr. 37, în dosarul nr. x/2024, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:
1. Instanţele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a).
2. Dezlegarea dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se va aplica în condiţiile stabilite de aceasta, şi actelor de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.
Decizia menţionată a fost publicată în Monitorulul Oficial nr. 697 din 18 iulie 2024, moment din care dezlegarea oferită de Înalta Curte problemei de drept care vizează aplicarea standardului naţional superior de protecţie pe care îl implică principiul mitior lex a devenit obligatorie.
În raport cu aspectele expuse referitor la incidenţa deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, respectiv a Deciziei nr. 67/2022 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale.
Prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.”.
Din conţinutul deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, se desprind următoarele:
– anterior deciziilor instanţei de control constituţional, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:
„Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”;
– prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei „oricărui act de procedură în cauză”, întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (paragraful 61), Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen.. Referirea din considerentele Deciziei nr. 297/2018 la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);
– de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, „fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale”, rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);
– ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:
„Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea” (Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);
– prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75) şi, aşa cum s-a arătat anterior, a fost lămurită natura şi semnificaţia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018;
– prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022, au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.
În raport cu efectele deciziilor Curţii Constituţionale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, Înalta Curte reţine că între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea” şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.
Având în vedere că regimul juridic al prescripţiei răspunderii penale, configurat în urma deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 este unul mai favorabil potrivit C. pen. în vigoare, Înalta Curte constată că, în cauză, determinarea legii penale mai favorabile aplicabilă inculpatului prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen. trebuie făcută prin raportare la acesta din urmă. Astfel, Înalta Curte va reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., iar nu pe cele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, având în vedere atât limitele de pedeapsă mult mai reduse (de la 1 la 5 ani închisoare în actuala reglementare, faţă de pedeapsa de la 5 la 20 de ani închisoare în reglementarea anterioară), la care se adaugă regimul juridic al prescripţiei răspunderii penale, care potrivit deciziilor instanţei de contencios constituţional, nu a cunoscut cauze de întrerupere a cursului termenului în raport cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen.
În raport cu cele expuse anterior referitor la pronunţarea Deciziei nr. 37/2024, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi la Decizia nr. 67/2022 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În consecinţă, în raport cu data comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv luna septembrie 2013, constată că potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., termenele de prescripţie de 5 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi de 8 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 s-au împlinit încă din lunile septembrie 2018 şi respectiv, 2021. În ceea ce priveşte termenul de prescripţie de 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, având în vedere că între data pronunţării deciziei nr. 252/A/21.08.2023 a Î.C.C.J. şi data de 22.11.2023, când s-a pronunţat decizia nr. 347/A/22.11.2023 prin care a fost admisă contestaţia în anulare, s-a dispus desfiinţarea deciziei menţionate şi rejudecarea apelului, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu a curs, Înalta Curte reţine că acest termen s-a împlinit în luna decembrie 2023.
În raport cu aspectele expuse, având în vedere că termenele de prescripţie s-au împlinit, iar potrivit art. 153 alin. (1) C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, Înalta Curte constată că în cauză se impune dispunerea unei soluţii în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. şi soluţionarea laturii civile a cauzei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect soluţionată de prima instanţă, iar inculpatul, prin criticile sale, nu contestă şi soluţionarea laturii civile; mai mult, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat chiar admiterea acţiunii civile exercitate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligarea tuturor inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 7.690.154 RON, la care se adaugă sumele reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Cu privire la cererea de repunere pe rol, formulată de apărătorul ales al inculpatului, Înalta Curte constată cererea ca fiind neîntemeiată, întrucât, faţă de dispoziţiile art. 395 alin. (1) din C. proc. pen., nu a existat nicio împrejurare care se impunea a fi lămurită.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 132/F din data de 15.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2017.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, şi rejudecând:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
