Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 921/2018

NCPP: art. 275 alin. (21), art. 598 alin. (1); Constituția României: art. 129

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) Când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) Când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) Când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, petentul A. a formulat contestație împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova care a avut ca obiect contestație la executare formulată de același petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocând același motive privind contopirea pedepselor.

De altfel, în contestația formulată petentul a arătat că motivele sunt cele precizate în contestația care a făcut obiectul dosarului x/2018 al Curții de Apel Craiova.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce țin exclusiv de executarea hotărârilor judecătorești definitive, fără a se putea modifica dispozițiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.

Față de motivul invocat de petentul condamnat în sensul că decizia atacată este nelegală întrucât pedeapsa ce urmează a fi executată a fost stabilită contrar dispozițiilor legale, apare ca fiind inadmisibilă întrucât este inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei. Pe calea contestației la executare se pot invoca aspecte care privesc, exclusiv, executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, față de motivul invocat în contestație, acela legat de modul de contopire a pedepselor și de stabilire a pedepsei ce urmează a fi executată, nu se încadrează în dispozițiile legale prevăzute de art. 598 alin. (1) C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penală nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de același petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, hotărârea fiind definitivă.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile prevăzute de legea procesual penală și în acord cu principiile stabilite de art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii și ale art. 21 din legea fundamentală care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și în acord cu exigențele prevăzute de art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și din acest motiv, apare ca fiind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Față de considerentele menționate, contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

În baza art. 275 alin. (21) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.