Încălcarea unui drept ori interes legitim. Împiedicarea derulării procedurii de drept comun prevăzute de legea contenciosului administrativ (L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 563/2018

L. nr. 18/1991: art. 5 alin. (1), art. 12, art. 53, art. 58, art. 63;  L. nr. 169/1997: art. 3; L. nr. 554/2004: art. 5 alin. (2), art. 7

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. Buzău – Ialomița a solicitat, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, în contradictoriu cu pârâtele B. Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. com. Nuci prin primar, anularea în parte a Hotărârii nr. 204 din 15 mai 2002 emisă de B. Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în ceea ce privește suprafața de 46,22 ha cuprinsă la pct. 5 din anexa nr. 16, în privința căreia s-a invocat că, deși a fost inventariată în domeniul public al statului, a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul localității Micșuneștii Mari, cu nesocotirea dispozițiilor art. 1 pct. 18 din anexa la Legea nr. 213/1998, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și a Legii apelor nr. 107/1996.

Potrivit propriilor mențiuni, actul juridic atacat, respectiv Hotărârea nr. 204 din 15 mai 2002 a Consiliului Județean Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, a Regulamentului de aplicare a acesteia, aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, și a avut ca obiect înscrierea în anexa 16, ca titular de drepturi, a Primăriei com. Nuci, cu o suprafață totală de 314,1700 ha teren. Hotărârea constituie chiar actul de stabilire a dreptului de proprietate emis – cu referire la punctul care interesează cauza – în beneficiul C. Nuci, iar motivul de nulitate absolută parțială invocat în privința sa corespunde motivului de nulitate prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare.

Controlul judecătoresc al actelor emise de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, ca și de alte autorități administrative cu atribuții în această procedură – prefect, primar, etc. – se realizează, prin excepție de la regulile aplicabile contenciosului administrativ de drept comun, pe calea specială a plângerii reglementată prin dispozițiile art. 53 și următoarele din cap. 4 al Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, dar și pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute pentru motivele de nulitate special reglementate prin dispozițiile art. 3 al Legii nr. 167/1997, modificată, în toate aceste situații soluționarea cererilor fiind deferită în competența instanțelor judecătorești de drept comun, care judecă un contencios administrativ special atât din punct de vedere al competenței, cât și al regulilor de procedură aplicabile, care nu sunt cele ale contenciosului administrativ de drept comun, dat de Legea nr. 544/20004, ci acelea ale C. proc. civ., astfel cum se prevede expres prin art. 58 și  din Legea nr. 18/1991, modificată.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de natura actului atacat (act de constituire a dreptului de proprietate privată emis în baza Legii nr. 18/1991), împrejurarea că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii (și) dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu are relevanță în stabilirea competenței, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din acest act normativ „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. De asemenea, nu prezintă relevanță, sub aspectul competenței instanței ori a regimului juridic aplicabil actului contestat, împrejurarea că reclamanta a înțeles să declanșeze în legătură cu acesta procedura plângerii prealabile reglementată prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ întrucât, cum s-a arătat, legea este cea care cârmuiește regimul juridic aplicabil diferitelor acte juridice, regim juridic ce nu poate fi schimbat funcție de procedura juridică pe care partea, cu ignorarea legii, o declanșează în legătură cu actul a cărui legalitate o contestă.

O asemenea procedură judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997, modificate, atât pentru ipoteza contestării actelor de constituire/reconstituire ori a altor acte administrative emise în aplicare acestor legi de către persoanele ce sunt parte în procedură, cât și pentru ipoteza în care astfel de acte sunt contestate de terțe persoane care invocă încălcarea unui drept ori interes legitim, împrejurare ce împiedică derularea procedurii de drept comun prevăzute de legea contenciosului administrativ în fața instanțelor ordinare de contencios administrativ.

Întrucât în cauză se solicită anularea unei hotărâri emisă în temeiul Legii nr. 18/1991, iar imobilul în raport de care s-a derulat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate se află situat în raza teritorială a Judecătoriei Buftea, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, potrivit considerentelor arătate.

Sursa informației: www.scj.ro.