Încălcarea secretului profesional în materie penală

8 mai 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 970

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: O delegație consistentă a Baroului București la Congresul Avocaților 2018, de această dată îi avem alături de noi pe dl prodecan Mihnea Stoica – bine ați venit!

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Mihnea Stoica: Bună seara, mulțumesc frumos.

Nicolae Cîrstea: Dl av. George Moloman – vă mulțumim că ați acceptat să stăm puțin de vorbă…

George Moloman: Bună seara.

Nicolae Cîrstea: Și, de asemenea, dl av. Mihail Ciobanu.

Mihail Ciobanu: Bună seara.

Nicolae Cîrstea: Cum sunt dezbaterile Congresului până la această oră, domnule prodecan? Care sunt ideile care v-au atras atenția.

Mihnea Stoica: În principal tema fundamentală a Congresului – secretul profesional.

Nicolae Cîrstea: Ridică probleme în activitatea dumneavoastră sau trebuie văzută și din punct de vedere al apărării în perspectiva (…).

Mihnea Stoica: Mai mulți avocați ne-au sesizat în legătură cu ceea ce părea a fi o practică a organului judiciar care tinde să încalce secretul profesional. Și atunci, am discutat foarte mult despre întinderea secretului profesional, despre elementele care intră în cuprinsul lui – se limitează, oare, la informațiile pe care ți le încredințează clientul sau acoperă și informațiile de care ai luat cunoștință în cursul procedurilor judiciare sau extrajudiciare? Și atunci, sunt chestii care trebuie lămurite, sunt convins că acest Congres va trasa niște linii directoare și, pe baza lor, vom dezvolta, vom publica mai multe opinii… Vom vedea.

Nicolae Cîrstea: Domnule avocat George Moloman, sunteți specializat în zona penală a dreptului. Există în această zonă un pericol mai mare din punct de vedere al apărării secretului, al păstrării lui?

George Moloman: Într-adevăr, această zonă este un pic mai dificilă, având în vedere obiectul cauzelor la care noi lucrăm. Secretul profesional poate fi divulgat nu numai de către avocat, dar poate fi divulgat de către client sau, bineînțeles, poate fi încălcat de anumite instituții, de anumite organe specializate în interceptări. Așa cum se știe, s-a pus în discuție și, bineînțeles, s-a și concretizat din punct de vedere legislativ, ca discuțiile, convorbirile dintre avocat și client să nu poată fi înregistrate și să nu poată fi, bineînțeles, folosite împotriva clientului. Exceptând, bineînțeles, anumite condiții, în care avocatul este el obiectul anchetei.

Mihnea Stoica: Dacă tot am intervenit și se poate, dacă nu te superi, te-aș contrazice un pic. Și anume, te-aș contrazice în afirmația de mai devreme, în sensul că numai avocatul este titularul obligației de a respecta secretul profesional. El este titularul direct. Că această obligație ar trebui să producă efecte erga omnes și ca organul judiciar să o respecte, este altă chestiune. Însă amenințarea provine strict din rândul profesiei, nu că organele judiciare ar fi niște nuferi imaculați…

Original Black Friday pe UJmag.ro!

George Moloman: Sunt total de acord cu tine, așa este, numai că eu m-am referit la faptul că și clientul poate să divulge. Bineînțeles, nu este obligat să-l păstreze, numai avocatul are obligația să păstreze secretul profesional.

Mihnea Stoica: Clientul fiind beneficiarul obligației avocatului.

George Moloman: Ai perfectă dreptate în tot ceea ce ai susținut până acum. Așa este. Însă aș vrea să subliniez o chestiune – ce am observat eu. Cred că e al patrulea Congres la care particip și, cu surprindere, am constatat prezența a două doamne magistrat, mă refer la cele două președinte – ale UNJR-ului și AMR-ului –, mă refer aici strict la dna Dana Gîrbovan și dna Andreea Ciucă. Mesajul lor a fost destul de clar, și anume ca noi să fim mai vocali, vocile noastre trebuie să fie mai puternice și mai ferme, tocmai pentru a ne apăra, bineînțeles, profesia, și tocmai pentru a ajuta chiar la independența justiției. Ceea ce, cel puțin pe mine, personal, m-a impresionat plăcut. De asemenea, nu putem să trecem cu vederea nici de mesajul Ministrului de Justiție, dl Tudorel Toader și, bineînțeles, de participarea destul de mare a celor desemnați la acest Congres. Cu privire la problemele profesiei de avocat – sunt destule, dar, pe parcurs, cred că se vor rezolva, ușor, ușor, pentru că nu putem face totul peste noapte.

Nicolae Cîrstea: Domnule Mihail Ciobanu, completări la ceea ce au susținut până acum colegii dumneavoastră?

Mihail Ciobanu: Un subiect destul de interesant, chiar foarte interesant, și probabil care va da naștere la multe discuții. Eu, personal, aș vrea să vă aduc în atenție, vizavi de acest secret profesional, chestiunile practice de care ne lovim noi. Vorbim de secret profesional pur teoretic, emitem niște judecăți de valoare, dar uităm modalitatea în care se fac grefele pentru clienții noștri. Vorbim despre secret profesional în condițiile în care unui client în stare de arest preventiv nu i se oferă posibilitatea de a avea un contact direct cu avocatul lui; un contact direct, nemijlocit, necontrolat. Și atunci, îmi pun firesc întrebarea: Unde este secretul profesional? Dacă tu, în calitate de client, când primești avocatul sau vine avocatul la grefă și face o strategie, poate face o strategie stând de vorbă cu clientul lui, dacă acea grefă cu clientul este cenzurată, este controlată, este făcută printr-un geam de sticlă, printr-un telefon, care eu nu am nicio garanție că este sau nu este controlat de către cei care administrează locul de deținere, îmi pun firesc întrebarea: Unde și cum acest secret profesional, în practică și la ora actuală, se respectă.

Nicolae Cîrstea: Iată o serie de idei care pleacă de la această temă, poate niște teme și niște titluri pentru următoarele Congrese?

Mihai Ciobanu: De asemenea, aș vrea – și eu am fost extrem de încântat de discursul doamnei judecător Ciucă –, mi-aș dori să avem mulți judecători ca dumneaei, mi-aș dori să am mulți procurori care să înțeleagă și să respecte în mod corespunzător profesia de avocat. Sunt probleme multe, de care ne lovim în fiecare zi, la Congres. Reprezentanții diverselor instituții ne adresează un cuvânt impresionant, dar de multe ori nu avem răspunsuri pe măsură. Am invocat de foarte multe ori situația ingrată prin care trecem noi, avocații, în momentul în care suntem percheziționați, de trei ani de zile, la organele de cercetare penală; la parchete, la secțiile de poliție, unde ni se ia telefonul, nu mai avem acces 2 ore, 3 ore, 5 ore, 7 ore, când stăm în audieri. Nu avem posibilitatea să ținem legătura cu clienții noștri, cu celelalte organe de cercetare sau de urmărire penală, care ne pot suna în orice clipă și să nu poți răspunde la un telefon… În condițiile în care procurorul, polițistul au acest telefon, iar noi, avocații, suntem percheziționați și puși să ne lăsăm telefoanele la intrarea în unitățile de parchet. Mi se pare un lucru extrem de grav, care se știe de ani de zile și care nu este rezolvat. Și astăzi, în cursul Congresului, ni s-a dat un răspuns că se știe problema și că va fi analizată. Când va fi analizată?

Iar cu privire la secretul profesional, cred că este un subiect interesant și cred că va sta la baza multor discuții.

Nicolae Cîrstea: Faptul că începem să vorbim deschis despre problemele din avocatură cred că este un prim pas. Până acum ceva ani cred că nu se vorbea atât de deschis și, iată, chiar în cadrul unui Congres, despre ce se întâmplă în avocatură, despre greutățile și problemele cu care se confruntă avocații.

Mihail Ciobanu: Nu sunt probleme în avocatură. Sunt problemele cu care noi, avocații, ne lovim zi de zi. Lucruri care trenează, care aduc atingeri acelui prestigiu și acelei demnități pe care o datorăm și noi, avocații, magistraților, dar pe care în mod teoretic ar trebui să ne-o datoreze și ei. Inclusiv, mi-aduc aminte de anii în care am început avocatura, când aveam acces liber, puteai să mergi să vorbești cu procurorul de caz, să depui un dosar. Știți ce se întâmplă în parchete la ora actuală? Ai o cauză urgentă, dacă nu te duci în timpul orelor de program, între 9 și 11, în scaune, nu poți să intri la registratură. Să te duci la procurorul de cauză și să-i explici o problemă, să-ți faci apărările, care necesită, într-adevăr, urgență. Sunt probleme efective. Bun, cine le rezolvă?

Nicolae Cîrstea: Să-l întrebăm pe dl prodecan al Baroului București. Poate are o rezolvare.

Mihnea Stoica: Eu tocmai ceream voie să răspund și eu, nu deschis, ci pe șleau. Apropo de primul aspect semnalat de colegul meu: Unde mai e egalitatea de arme? Câtă vreme grefa pe care o port cu clientul meu – reținut, arestat într-un centru de deținere – poate, chiar dacă informațiile nu vor fi folosite împotriva clientului, sub aspect probatoriu, strategia pe care o convin cu el poate deveni cunoscută procurorului. Eu admit că în lege există o rezervă, care permite avocatului să refuze contactul cu clientul, dar permite, în același timp, administrației locului de deținere să monitorizeze video întâlnirea; spre protecția avocatului – să nu sară clientul, fioros, la gâtul avocatului. Acum continui, am promis că vorbesc pe șleau. Al doilea aspect semnalat de colegul meu a fost acela că noi rămânem fără telefoane la intrarea în cel mai umil organ judiciar. În ultima secție de poliție, predai telefonul la intrare. Și în timp ce în audieri te poate suna alt organ judiciar, te poate suna o instanță să-ți dea un termen, un distins interlocutor – că-i subcomisar sau agent șef – își notează ce-i spune soția: Cumpără mărar, pâine, apă minerală… vorbind la telefon. Păi acum unde mai e egalitatea de tratament?

Nicolae Cîrstea: Unde este egalitatea de tratament, domnule Moloman? V-ați confruntat cu asemenea situații?

George Moloman: Da, evident, în practică m-am confruntat cu aceste situații expuse de către colegii mei. Într-adevăr, de exemplu, când intrăm la Parchet, la DNA, primul lucru, bineînțeles, treci printr-un filtru să fii verificat, pe lângă…

Mihail Ciobanu: Dar nu numai. În secțiile de poliție ți se oprește telefonul la intrare, nu te lasă să intri cu telefonul asupra ta și dacă ceri un temei, în baza căruia ți se solicită telefonul, ți se arată un semn pe perete, un telefon tăiat. Este inacceptabil, este sub demnitatea mea de avocat să vreau să cer explicații pe acest aspect și să nu mi se dea. Chestiunea este veche, este știută, dar menținută de atâta amar de vreme. Lucru pe care, repet, nu numai eu. Suntem foarte mulți, și vorbesc de avocații care lucrează în penal, care sunt zi de zi pe porțile tribunalelor, ale parchetelor și sunt puși în astfel de situații penibile. Problemă nerezolvată de atâta timp.

George Moloman: Da, mă rog, am dat un exemplu în acest caz, nu la îndemână, dar bănuiesc că instituția DNA-ului a fost prima care a impus acest control riguros și, bineînțeles, a impus ca noi, avocații, să nu intrăm nu numai cu telefoanele, dar cu stick-uri, laptopuri și alte chestii. Ceea ce pe noi, vă dați seama, ne-a derutat, pentru că am fost priviți nu ca un pilon al justiției, ci doar ca niște ajutoare ale inculpaților, mă rog, având studii juridice. Vă dați seama că în momentul în care un polițist, de la orice secție de poliție, intră într-o instituție de parchet și nu este controlat, nici de telefon, nici de alte obiecte, iar noi să fim umiliți în sensul, efectiv să trecem printr-un filtru, exact ca la aeroport, să nu avem stick-uri, să nu avem laptopuri, să nu avem telefoane ș.a.m.d. Evident că pe noi ne deranjează acest lucru. Și, exact ce a spus și colegul meu, dl Mihai Ciobanu, în momentul acela poate ești căutat de altcineva, de altă unitate de parchet…

Mihnea Stoica: Poți să redirecționezi telefonul, la birou.

George Moloman: … de familie sau ai o urgență, iar tu ai telefonul undeva într-o căsuță, pentru că, de, ești într-o unitate de parchet. Aș vrea să fim priviți ca niște…

Nicolae Cîrstea: Parteneri, până la urmă, în înfăptuirea actului de justiție.

George Moloman: Nu neapărat parteneri, dar noi ce dorim: Dorim să se respecte drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, în speță ale clienților noștri, să li se respecte drepturile procesuale, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil. Noi nu dorim ca un infractor probat să scape; sub nicio formă. Pentru că nu ăsta e rolul nostru. Ci, pur și simplu, dorim ca acea persoană, clientul nostru, dacă este cercetat, să aibă parte de un proces echitabil și, în măsura în care este găsit vinovat, să fie, bineînțeles, la o pedeapsă, de asemenea, în raport de pericolul concret al faptei pe care el a săvârșit-o. Astea sunt chestiunile.

Mihnea Stoica: Acum pot să spun și eu că am remarcat ceva? Dl Procuror General Adjunct a folosit exact aceeași expresie ca și colegul meu, că noi protejăm drepturi fundamentale. Nu protejăm numai drepturi fundamentale. Noi protejăm toate drepturile și libertățile clienților noștri.

Nicolae Cîrstea: Poate un Congres al avocaților, domnilor avocați, să rezolve măcar în parte asemenea probleme pe care le-ați ridicat în această discuție?

Mihail Ciobanu: Bineînțeles că discutarea acestor probleme, în parte, cel puțin, ar fi o soluție pentru rezolvarea lor. Necesară, dar nu și suficientă.

Nicolae Cîrstea: Poate un început.

Mihail Ciobanu: Cred că este un început. Să se discute sincer. Consiliul Baroului București chiar a depus eforturi. Pentru că știm nemulțumirile colegilor noștri, și nu numai ale noastre. Toți trei suntem penaliști. Ne lovim de lucrurile astea, le știm foarte bine, iar indignarea restului colegilor este bine întemeiată. Și nu este singura problemă de genul acesta. Trebuie discutate, avem un apel făcut, depus și probabil care va fi discutat în Congres, cu toate aceste aspecte de zi cu zi, de care ne lovim. Astea fac și astea duc, până la urmă, la acel prestigiu al profesiei, la demnitatea pe care ne-o dorim și la respectarea drepturilor…

Mihnea Stoica: Dacă-mi dați voie, eu aș sintetiza astfel: Păi am voie să intru cu telefonul în ședința de 5 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu pot să intru la o amărâtă de secție de poliție? E ridicol.

Nicolae Cîrstea: Dar poate un Congres al avocaților să rezolve, măcar în parte, aceste probleme?

Mihnea Stoica: Congresul Avocaților este sesizat și cu o rezoluție, a avocaților care ne-am pozat în sala pașilor pierduți, prin care cerem să ni se respecte demnitatea, aș spune eu, o componentă a acesteia fiind și tratamentul ăsta umilitor, care presupune predarea telefonului. Dar ce o să fac cu telefonul acolo? Nici n-o să înregistrez, nici n-o să comunic informații vitale inculpatului…

Mihail Ciobanu: Domnule Mihnea, poate le veți face, lucrurile astea, dar veți răspunde. Asta este nebunia. Că s-a plecat de la un caz particular și s-a ajuns să se generalizeze. Bun, pot să fiu de acord că poate sunt colegi de-ai noștri care greșesc. Care poate depășesc aspectele legale și profită de anumite lucruri. Dar asta nu înseamnă că, pentru o singură chestiune de genul acesta, trebuie să generalizez și să tratez toți avocații în aceeași modalitate. Să-i prezum vinovați. Este o prezumție de vinovăție fățișă, care ni se pune de fiecare dată. Eu – și nu numai eu, toți suntem la fel de indignați, cei care lucrăm în acest domeniu. Indignare pe care am exprimat-o public, o s-o exprimăm, poate, până la urmă, cei în drept vor lua o decizie și vor ajunge la concluzia… Am făcut avocatură când nu aveam telefoane mobile; am făcut avocatură când aveam telefoane mobile și intram cu ele în biroul procurorului și făceam anchete ore întregi și nu se întâmpla nimic. S-a dat o dispoziție, care se păstrează în continuare și care mie mi se pare absurdă. Este absurdă și jignitoare pentru demnitatea mea de avocat.

Nicolae Cîrstea: O concluzie?

Mihnea Stoica: Dar n-am răspuns la întrebarea pe care ați formulat-o: dacă acest Congres contribuie în vreun fel la eliminarea acestor neajunsuri. Eu cred că da. Și nu numai prin faptul că devoalează aceste chestiuni, că le face cunoscute publicului și nu sunt ascunse. Dar, repet, Congresul este sesizat cu cererea multor colegi – nu pot să vă spun numărul celor care au semnat, dar vorbim de sute de avocați – care au semnat un proiect de rezoluție pe care sperăm că îl va adopta Congresul chiar mâine și sperăm să avem o rezoluție care va fi publică, în primul rând, și va fi făcută cunoscută organelor judiciare și persoanelor interesate. Cred că este un prim pas, să demarăm astfel un dialog instituțional, prin organul reprezentativ al profesiei, care este Congresul Avocaților.

Mihail Ciobanu: Și, de asemenea, aș mai vrea eu, în calitate de consilier SAJ, împreună cu dl Mihnea Stoica, direcți responsabili de asistența juridică în Baroul București, unde sunt 900 de oameni. Avem un protocol a cărui negociere o solicităm Ministerului Justiției de luni de zile. Nu numai noi, și uniunea, am cerut, în mod insistent, renegocierea acestui protocol. Nu avem absolut niciun răspuns de foarte multă vreme. Și solicităm și pe această cale ca Ministrul Justiției, de a cărui prezență suntem onorați astăzi, să facă ceva. Să putem avea posibilitatea, cel puțin să avem întâlniri… Bineînțeles că nu Baroul București, ci uniunea să poată renegocia acest protocol și să se statueze niște onorarii corespunzătoare prestațiilor avocațiale.

Nicolae Cîrstea: O concluzie la sfârșit, domnule Moloman?

George Moloman: O concluzie? Cred că totul depinde numai de noi, de corpul avocaților. Numai dacă suntem vocali și dacă suntem uniți, solidari, vom reuși să obținem ceea ce ne dorim.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc tuturor și sperăm să ajungeți la sfârșitul Congresului cu măcar în parte rezolvate aceste lucruri.

Mihail Ciobanu: La sfârșitul Congresului în mod cert nu vor fi rezolvate.

Nicolae Cîrstea: Măcar în parte.

 

Încălcarea secretului profesional în materie penală was last modified: iunie 8th, 2018 by Mihnea Stoica
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter