Încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Soluționarea cererii de intervenție accesorie. Recurs respins ca nefondat (NCPC, L. nr. 10/2001)

14 dec. 2018
14.105 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 255/2018

NCPC: art. 32, art. 33, art. 34, art. 61 alin. (1) și (3), art. 64, art. 483 alin. (3), art. 488 pct. 5; L. nr. 10/2001: art. 26

Potrivit art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială în această materie, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Dispozițiile art. 61 – 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct de normele procedurale menționate.

Dispozițiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Cadrul procesual al acțiunii deduse judecății este configurat de dispozițiile art. 35 al Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România care prevede dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să atace deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 ale legii la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității sau, în cazul în care decizia n-a fost emisă în termenele prevăzute de lege, să se adreseze instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Alin. (3) al legii prevede că „În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

Dispozițiile menționate își găsesc corespondentul în dispozițiile art. 26 al Legii nr. 10/2001, ce a precedat Legii nr. 165/2013, aceste legi speciale de reparație conferind posibilitatea atacării actului emis în procedura administrativă doar persoanei îndreptățite, care a formulat solicitarea, iar nu și unor terțe persoane.

Așa fiind, în cererile de chemare în judecată întemeiate pe legile speciale de reparație (nr. 10/2001 și nr. 165/2013) nu poate fi primit nici un demers juridic al unei terțe persoane care susține și emite pretenții proprii cu privire la bunul ce face obiectul deciziei/dispoziției atacate de persoana îndreptățită sau, cum e cazul în speță, invocă, pe calea cererii de intervenție accesorie, un interes propriu grefat pe un afirmat interes legitim public, terța persoană având la îndemână alte mijloace procesuale de valorificare a dreptului pretins.

Astfel, deși în speță recurenta se prevalează de calitatea de moștenitoare a autorilor care au deținut bunul ce face obiectul dispoziției atacate de un alt moștenitor, care a urmat procedura administrativă prevăzută de legile speciale de reparație, pentru a-și justifica interesul în formularea cererii de intervenție accesorie – susținând că persoana îndreptățită se folosește de acte false în dovedirea calității de pretins moștenitor (sens în care a invocat existența unor cercetări penale în curs) și că, astfel, ar fi protejat un interes public -, această apărare, în favoarea pârâților în contradictoriu cu care se judecă persoana îndreptățită (reclamantul A.) nu poate fi primită în cadrul procesual al Legii nr. 165/2013, care este strict determinat sub aspectul participanților la proces și al obiectului acțiunii.

În acest context procesual, afirmarea protejării unui interes public nu poate constitui temei legal pentru admisibilitatea unei cereri de intervenție accesorie, aspectele pretinse putând fi valorificate prin alte mijloace legale.

Pentru considerentele expuse se constată că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, în raport de natura litigiului dintre reclamanți și pârâți, corect reținându-se că o soluție favorabilă pârâților în acțiunea întemeiată pe Legea nr. 165/2013 nu are drept consecință obținerea unui folos de către titulara cererii de intervenție accesorie și că apărările în sprijinul pârâților în interesul cărora intervine (lipsa calității de moștenitor) nu au legătură cu motivele de invalidare a dispoziției emise de unitatea notificată, care se referă la lipsa calității de imobil preluat abuziv de către stat.

Nu poate fi primită critica recurentei conform căreia greșit instanța de apel n-a dat eficiența juridică ce se cuvenea înscrisurilor depuse în dovedirea cererii de intervenție accesorie, încălcând astfel dispozițiile art. 61 și 63 C. proc. civ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Aprecierea instanței de apel asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii instanței de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar aspectele ce țin de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Referitor la încadrarea în drept a cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși recurenta a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. („prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”), în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate niciun fel de critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs, invocarea lui fiind astfel formală.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. („hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”), indicat, de asemenea, ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține, de asemenea, că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, examinarea criticilor din cererea de recurs nu a relevat că instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea cererii de intervenție accesorie, astfel încât, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Soluționarea cererii de intervenție accesorie. Recurs respins ca nefondat (NCPC, L. nr. 10/2001) was last modified: decembrie 14th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.