Încălcarea principiului legalităţii căilor de atac. Admiterea recursului (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 615/2019

NCPC: art. 488 pct. 1, art. 497

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, reclamanții B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Baia Mare și Primarul Municipiului Baia Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în principal, nulitatea absolută a Dispoziției nr. 1839/21.10.2016 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare și, în subsidiar, anularea acestui act.

Pârâții Municipiul Baia Mare prin Primar și Primarul Municipiului Baia Mare au solicitat chemarea în garanție a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și a Instituției Prefectului Județului Maramureș, cu motivarea că nu se poate reține vreo culpă în sarcina Primarului Municipiului Baia Mare în ceea ce privește emiterea Dispoziției din 1839/21.10.2016, actul fiind în această manieră ca urmare a refuzului celor două autorități, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Județului Maramureș de a pune în aplicare Dispoziția nr. 1429/2005 emisă de Primarul Municipiului Baia Mare.

Prin Sentința civilă nr. 727 din 14 septembrie 2017 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății.

A fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Baia Mare.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului.

A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții B. și C., a fost anulată dispoziția Primarului Municipiului Baia Mare nr. 1839/21.10.2016, iar pârâta Instituția Primarului Baia Mare a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocațial în favoarea reclamantei.

Hotărârea a fost pronunțată cu apel.

Prin Decizia nr. 96A din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă admis, în parte, apelul declarat de pârâții Municipiul Baia Mare și Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinței civile nr. 727 din 14.09.2017 a Tribunalului Maramureș, pe care a schimbat-o în parte, în limitele soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia Mare și, în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiul Baia Mare și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a menținut restul dispozițiilor din sentință.

A respins apelul declarat de pârâții Municipiul Baia Mare și Primarul Municipiului Baia Mare în contra încheierii civile din 15.02.2018 a Tribunalului Maramureș.

A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în contra Sentinței civile nr. 727/14.09.2017 a Tribunalului Maramureș.

Hotărârea a fost pronunțată cu recurs.

Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanți, a fost întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001, pe Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 și pe Legea nr. 165/2013.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, instanțele de judecată au reținut că litigiul este întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 26 din acest act normativ „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel”.

În speță, curtea de apel a judecat ca instanța de apel, în compunere cu doi judecători și nu ca instanță de recurs, în compunere cu trei judecători, așa cum se impunea în lumina dispozițiilor legale, respectiv a art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevede că „apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile, în complet format din trei judecători”, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalității căilor de atac și că în mod greșit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel Cluj pentru soluționare, ca instanță de recurs.

Sursa informației: www.scj.ro.