Încălcarea exigenţei fundamentale a contradictorialităţii procesului civil (NCPC, L. nr. 85/2014)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 316/2020

NCPC: art. 153, art. 155 alin. (1) pct. 5, art. 174, art. 488 alin. (1), art. 496 alin. (2); L. nr. 85/2014: art. 41 alin. (5)

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, se critică faptul că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și dreptul la apărare, întrucât prezentul dosar a fost soluționat fără legala citare a recurentei, prin lichidatorul judiciar F. SPRL, desemnat prin sentința nr. 285 din 15 iunie 2018, prin care Tribunalul Suceava a deschis procedura simplificată de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta a fost citată, pe parcursul soluționării apelului la sediul social din Suceava str. x județul Suceava, iar din analiza dosarului de apel se constată că la fiecare termen de judecată a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, aceeași mențiune de restituire fiind aplicată și pe plicul aflat la dosar la fila x, ce conținea comunicarea deciziei atacate.

În acest context, se apreciază că această critică este fondată, având în vedere dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că locul citării celor supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acesteia, va fi la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii citarea va fi efectuată potrivit legii speciale.

Astfel, potrivit prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Astfel, după intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014, act normativ special derogatoriu de la dreptul comun, citarea în cauză nefiind o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o procedură specială.

Așadar, în lipsa citării în cauză a lichidatorului judiciar, instanța de judecată era obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în procedura insolvenței conform art. 153 C. proc. civ., pentru a-i da posibilitatea de apărare.

Neprocedând astfel, instanța de apel a încălcat exigența fundamentală a contradictorialității procesului civil, exigență ce impune instanței, așadar, cu titlu imperativ, interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate și, prin urmare și dreptul la apărare și la un proces efectiv.

În contextul relevat, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat la soluționarea apelului cu nerespectarea dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., aspecte ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL împotriva deciziei nr. 308 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.