Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 75/2020

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 475; Constituția României: art. 129

Prin Încheierea nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, împotriva căreia s-a formulat recurs, s-a reținut că inculpatul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Prima instanță a calificat cererea ca fiind o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a respins-o, ca inadmisibilă, având în vedere că s-a invocat doar imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța de apel dispune asupra măsurii preventive.

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Înalta Curte reține că prin încheierea contestată s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpatul A., în cadrul apelurilor declarate de acesta și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția General Regională a Finanțelor Publice Cluj – Administrația Finanțelor Publice Sălaj împotriva Sentinței penale nr. 79 din 12 iulie 2019 a Tribunalului Sălaj, privind și pe inculpata B. S.R.L. Bocșa, trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. a fost menținută pe o durată de 60 de zile.

În speță, inculpatul nu a invocat chestiuni de drept care să se încadreze în dispozițiile art. 475 C. proc. pen., formulând o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că hotărârea pronunțată cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar nu este supusă nici unei căi de atac, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiție, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Argumentele apărării, în sensul că, în realitate, inculpatul a invocat o excepție de neconstituționalitate nu au suport în economia dosarului, acesta neindicând niciun text legal care să contravină unei dispoziții constituționale.

Prin urmare, inculpatului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.