Încălcare continuă a drepturilor conferite reclamantului prin brevetul de invenţie. Controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept (NCPC, L. nr. 64/1991, L. nr. 11/1991, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 419/2019

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8, art. 489 alin. (1); L. nr. 64/1991: art. 31 alin. (2) lit. b), art. 56, art. 58 alin. (1) și (2); L. nr. 11/1991: art. 7 alin. (1), NCC: art. 1349

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 – 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin decizia recurată s-a reținut că obiectele și produsele comercializate de către pârâți reprezintă o contrafacere a produsului „E.” inventat de reclamantul A. și recunoscut ca atare, iar prin acțiunea de comercializare s-a realizat o încălcare continuă a drepturilor conferite reclamantului prin brevetul de invenție nr. x.02.2017 privind respectivul produs.

S-a mai reținut că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 58 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991 republicată, conform cărora „(1) În cazul încălcării dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevăzut la art. 31 alin. (2) lit. b), sarcina probei în stabilirea faptului că procedeul utilizat pentru obținerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat incumbă persoanei prezumate a fi încălcat acest drept; (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fost realizat fără consimțământul titularului de brevet va fi considerat până la proba contrarie a fi fost obținut prin procedeul brevetat în cel puțin una dintre următoarele circumstanțe: a) dacă produsul obținut prin procedeul brevetat este nou; b) dacă există o probabilitate substanțială că produsul identic a fost obținut prin procedeul respectiv și titularul brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, să stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat”, întrucât împotriva concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză (potrivit cărora obiectele produse și comercializate de către pârâți reprezintă o contrafacere a produsului „E.” inventat de apelantul-reclamant A.) nu au fost administrate de către intimații-pârâți probe contrarii, conform obligației care, potrivit legii, le incumbă.

De asemenea, s-a mai constatat că prin fabricarea și comercializarea produselor contrafăcute tip E., la prețuri derizorii, fără acordul titularului drepturilor de exploatare, (reclamanții), creând confuzie în rândul consumatorilor, pârâții s-au făcut vinovați de săvârșirea unor practici de concurență neloială, în accepțiunea prevederilor art. 2 din Legea nr. 11/1991.

Rezultă că prin decizia atacată s-a reținut încălcarea drepturilor decurgând din brevetul de invenție prin contrafacere, rezultând săvârșirea unor fapte de concurență neloială de către pârâți, precum și nerespectarea regulilor procedurale privind sarcina probațiunii în asemenea situații.

Referitor la recursul pârâtului C., Înalta Curte constată că, deși formal întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., acesta nu deduce judecății veritabile critici de nelegalitate, care să atragă incidența cazurilor de casare indicate în memoriul de recurs.

Astfel, fără a răspunde argumentelor instanței de apel, recurentul evocă considerentele hotărârii de primă instanță, situația de fapt concretizată în plângerile penale formulate împotriva sa de către reclamant și modalitatea în care a fost soluționată excepția necompetenței Tribunalului Prahova, aspecte care nu se raportează la considerentele hotărârii acestei instanțe, în cadrul cărora au fost dezbătute, așa cum s-a arătat anterior, cu totul alte chestiuni.

Referitor la recursul pârâtului D., Înalta Curte constată că, deși acest recurent a întemeiat, la rândul său, formal, calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicând chiar normele pretins încălcate de către instanța de apel, argumentele aduse în susținerea demersului judiciar nu se circumscriu motivului de recurs invocat și nu reprezintă critici de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs.

Astfel, deși recurentul pretinde că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 31 și 56 din Legea nr. 64/1991, O.U.G. nr. 100/2005, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 11/1991 și art. 1349 C. civ., arată că nelegalitatea hotărârii instanței de apel constă în faptul că aceasta nu a ținut cont de faptul că jucării de tip E. s-au comercializat în târguri, oboare și multe alte locuri de foarte mulți ani, că pârâtul a confecționat asemenea produse anterior eliberării brevetului de invenție al reclamantului și că respectivele produse nu semănau cu cele fabricate și comercializate de reclamant. A mai arătat recurentul că reclamantul nu a dovedit că a somat pârâții să nu mai producă și comercializeze produsele în discuție.

Nici acest recurent nu se raportează la raționamentul instanței de apel realizat în pronunțarea soluției, deducând analizei instanței de recurs aspecte de netemeinicie, cu care aceasta nu poate fi învestită conform legii.

Criticile ambilor recurenți nu indică, în concret, care sunt argumentele de nelegalitate ale deciziei atacate, ci expun nemulțumiri de fapt, legate de modalitatea de soluționare a cauzei, fără nicio legătură cu considerentele acesteia, în contextul în care prin această decizie, în esență, s-a constatat încălcarea drepturilor decurgând din brevetul de invenție prin acțiuni de contrafacere.

Chiar dacă în motivele de recurs pârâtul D. a arătat că au fost aplicate greșit anumite texte de lege, acesta nu a arătat în ce a constat atare încălcare și nu a dezvoltat critici în acest sens.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor declarate de pârâții C. și D. împotriva Deciziei nr. 836/23.11.2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.