Încă avem o sumă de întrebări și foarte puține răspunsuri

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl Vasile Godîncă, președinte al filialei UNPIR din Cluj. Vasi, e o nouă ediție a unei conferințe regionale organizate la Cluj, foarte mulți colegi prezenți în sală, magistrați, de asemenea – care este primul feed-back pe care-l poți da despre această conferință și acest eveniment?

Vasile Godîncă-Herlea: Este un eveniment foarte bun, în care, cum spuneai, într-adevăr participă și magistrați – procurori de-a dreptul, judecători –, avocați, practicieni. Și este genul de conferință în care schimbăm idei inter-profesional, învățăm unii de la alții și încercăm să facem procedura insolvenței mult mai acceptabilă, cu asperități mai puține și contestații mai puține în dosare.

Nicolae Cîrstea: Invitați importanți, autori de cărți, de asemenea – spune-ne câteva lucruri despre spicherii noștri de astăzi.

Vasile Godîncă-Herlea: Ați văzut o varietate de spicheri, inclusiv vicepreședintele uniunii – dl Târnoveanu, pe care îl știți, desigur –, Simona Miloș – INPPI –, mai avem lângă noi dl profesor Radu Bufan, care este bine cunoscut în branșă, l-am avut pe dl av. Obancia, care s-a focusat pe partea penală, pentru că din ce în ce mai mult avem și parte penală în insolvență. Mai avem o serie de spicheri, practicieni – Irina Șorcan, Andreea Deli – care sunt niște autori deja și niște spicheri în conferințele noastre de specialitate foarte bine cunoscuți și cu teme challenging și foarte interesante.

Nicolae Cîrstea: Știu că avem și două prelegeri astăzi, despre aceste modificări intervenite în activitatea pe zona de insolvență – Cristina Ienciu. Cum afectează și care sunt previziunile tale privind repercusiunile în profesie și în activitatea aceasta pe care o desfășurați în urma acestor modificări?

Vasile Godîncă-Herlea: Este destul de devreme, încă avem o sumă de întrebări și foarte puține răspunsuri. E adevărat că această ordonanță de urgență aduce și unele chestii pozitive, cum ar fi, din punctul meu de vedere, cesiunea de creanță a statului, care era o chestiune destul de neclară și cumva blocată; de asemenea, transformarea creanței în acțiuni mie mi se pare tot așa, o chestiune pozitivă. Aduce și o serie de prevederi care nu sunt foarte clare și în care, așa cum spuneam, astăzi avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Și cred că din această conferință, tot așa, nu vom pleca neapărat cu răspunsuri, ci cu întrebări. Dar pentru a primi răspunsul este important să alegi, într-adevăr, toate întrebările, și să le pui pe masă, după care să începi să și răspunzi. Eu cred că răspunsurile vor veni în timp. Cum va afecta? De principiu, acele praguri de reducere a creanței la 50% ale statului eu cred că vor duce la o propunere și o votare mai greoaie a planului de organizare. Deci cred că va da puțin în procentul de reorganizare, care este oricum foarte micuț – undeva la 5-6% din numărul procedurilor de insolvență. Și, de asemenea, sunt o serie de prevederi care dau în esența Legii insolvenței, care este una unitară și concursuală. Or, în momentul în care tu permiți executări silite în cadrul procedurii de insolvență, pe care nici astăzi nu știm cum le vom aplica, deja tu spargi caracterul ăsta unitar, deci intri cumva și spargi esența procedurii – concursualitatea și unitatea procedurii.

Ca întotdeauna, orice asperități în practică, în timp se ajustează – și eu îmi exprim speranța că judecătorii sindici, împreună cu practicienii, vor găsi soluții la problemele neclare din insolvență. Și mai avem încă un pas, când va ajunge ordonanța în Parlament, și acolo încă avem o posibilitate de a îmbunătăți ceea ce s-a propus.

Nicolae Cîrstea: Ai prezentat câteva statistici foarte interesante. Ai putea rezuma și transmite câteva dintre cele mai interesante dintre aceste statistici?

Vasile Godîncă-Herlea: Din păcate, pentru noi, practicienii în insolvență, avem cumva niște vești nu foarte îmbucurătoare, în sensul în care proceduri de insolvență sunt din ce în ce mai puține, numărul deschiderilor de proceduri este în continuă descreștere, în schimb numărul practicienilor este cumva în creștere. De asemenea, se constată în practică o tendință de a scădea onorariile permanent și, în schimb, inclusiv prin această Ordonanță 88, se impun noi responsabilități și noi atribuții practicienilor în insolvență. Deci cumva devine o industrie destul de încărcată – mulți practicieni, proceduri puține, onorarii mici și responsabilități foarte mari. Ideea este că trebuie să fim maleabili, pentru că această lege a insolvenței întotdeauna suferă modificări și noi trebuie să fim pregătiți tot timpul, să fim maleabili și să încercăm să luăm partea pozitivă.

Cred că pentru practicieni – eu am mai spus-o și în trecut –, vizavi de reducerea numărului de cazuri cred că pe piață ar trebui să înceapă cabinetele individuale și întreprinderile mici – să zicem așa – de practicieni, să facă niște fuziuni, să se mai adune și să mai concentrăm piața un pic, pentru că sunt foarte mulți, și atunci, la un moment dat, inclusiv această parte de scădere de onorarii provine și din lupta noastră de a lua o procedură și tot timpul mergem în onorarii mai mici, mai mici, mai mici… uneori chiar sub costuri – și cu asta încercăm să ne luptăm inclusiv la nivel de UNPIR. Dar cred că soluția este să încercăm să fuzionăm, să ne adunăm și să construim niște birouri, pentru că dacă suntem mai mulți, suntem complementari, putem să dăm soluții mai bune și putem să avem proceduri mai complicate, mai frumoase și cu soluții mai… de pus în ramă.

Nicolae Cîrstea: Îți mulțumesc, Vasile Godîncă.

Vasile Godîncă-Herlea: Mulțumesc și eu.