Inadmisibilitatea. Sancţiune procesual penală ce constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (NCPP, Constituția României)

24 nov. 2020
Vizualizari: 1286
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 159/A/2020

Constituția României: art. 129; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 408 alin. (1), art. 421 pct. 1 lit. a), art. 431, art. 432 alin. (4)

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Potrivit doctrinei, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. În același sens este și jurisprudența instanței supreme (I. C. civ..J., secția penală, decizia penală nr. 273/A/2014, decizia penală nr. 41/A/2017, decizia penală nr. 1/A/2019, decizia penală nr. 10/A/2020, decizia penală nr. 25/A/2020).

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, s-a reținut că în concepția C. proc. pen. atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Or, în cauză, contestatorii au declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 837 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 25 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, ca instanță de apel.

Având în vedere și dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora „sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel” rezultă că în cauză apelanții au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei deciziei penale definitive, pentru care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorii A. nr. 837 din data de 5 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Sursa informației: www.scj.ro.

Inadmisibilitatea. Sancțiune procesual penală ce constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (NCPP, Constituția României) was last modified: noiembrie 23rd, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.