Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
109 views
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul poate fi cerută dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
De asemenea, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat şi, nu în ultimul rând, să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Înalta Curte reţine şi că, în virtutea dispoziţiilor art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv la 26 mai 2022, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conţinutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare, pentru stabilirea domeniului de aplicare a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., textul legal trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.
În cauză, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 278/A/2023 din 13 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar fi încălcat puterea de lucru judecat a deciziilor nr. 2256 din 14.11.2022, nr. 1947 din 24.10.2022 şi nr. 2091 din 02.11.2022, toate ale Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte chestiunile dezlegate referitoare la sporul pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare.
Verificând deciziile invocate ca fiind potrivnice se constată că, deşi vizează acordarea aceluiaşi spor pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, salariaţii în calitate de membri ai sindicatului şi unitatea în care îşi desfăşoară activitatea sunt diferiţi. Or, acordarea acestui spor pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare depinde de condiţiile efective şi numărul factorilor de risc reţinuţi în concret în buletinul de expertizare, nefiind stabilit tuturor indiferent de condiţiile de muncă.
Înalta Curte constată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuent sunt diferite, sporul pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare fiind analizat în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate şi prezenta acţiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
În aceste condiţii, se reţine că, în speţă, nefiind identitate de părţi nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuent cu cea din cauza dedusă judecăţi.
Prin urmare, instanţa supremă reţine că hotărârile invocate de revizuent nu sunt potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, revizuentul a invocat practica judiciară neunitară a Curţii de Apel Cluj datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material, argument care nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o asemenea cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.
Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în cauză.
Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanţelor, pronunţate în cauze similare, în privinţa altor părţi care sunt în aceeaşi situaţie ca şi revizuentul, aceştia din urmă nu pot obţine anularea hotărârii, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea revizuentului faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin decizia atacată, prin raportare la soluţiile pronunţate în alte cauze.
În consecinţă, se reţine că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, reprezentând, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară, în privinţa căreia există alte remedii procesuale.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş împotriva deciziei civile nr. 278/A/2023 din 13 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Sursa informației: www.scj.ro.
