„În anumite momente operative ale anchetei penale și ale procesului penal în general, avocatul este un manager de criză”. Interviu cu Av. Augustin Zăbrăuțanu, fondator și avocat coordonator, Zăbrăuțanu Popescu & Asociații

27 apr. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 146
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Legal Magazin: Sunteți un bun cunoscător al pieței avocaturii din sfera penală. Credeți că avocații seniori, care în dictatură au avut în multe cazuri de apărare mâinile legate și vocea dată la minimum, s-au adaptat bine la democrație, la „lupta liberă” din instanță?

Augustin Zăbrăuțanu: Fără să fi cunoscut în mod direct cum se desfășura activitatea în instanțe înainte de 1989, din povestirile celor care au profesat și atunci am înțeles că, în realitate, lucrurile nu stăteau deloc așa în marea majoritate a cazurilor. Excepțiile de care amintiți se refereau la situațiile în care organele statului totalitar acționau alte resorturi decât cele prevăzute de normele procesual penale sau civile.

Nu cred că putem să comparăm situația anilor ’50, spre exemplu, cu cea din anii ’70- ’80, din perspectiva rolului avocatului. Este foarte posibil ca din perspectiva modului în care funcționau efectiv instanțele atunci, a calității motivării hotărârilor judecătorești pronunțate în acea perioadă, ținând cont atât de numărul cauzelor deduse judecății cât și de nivelul de complexitate și diversitate a acestora, comparația să nu fie una neapărat favorabilă zilelor noastre. Iau în calcul aici inclusiv Deciziile de îndrumare ale fostului Tribunal Suprem, de foarte multe ori extrem de utile și astăzi.

Revenind la întrebarea dvs., cred că experiența acumulată înainte de 1989 a fost foarte utilă celor care profesau la acel moment pentru a face față provocărilor postdecembriste, să le spunem așa. Acele generații de avocați, chiar dacă reduse numeric, au reprezentat nucleul care a asigurat dezvoltarea profesiei de avocat la nivelul pe care îl cunoaștem astăzi.

Legal Magazin: Este un avocat penalist mai convingător dacă este impetuos și persuasiv, dacă își etalează charisma? Sau prevalează clar argumentele, probele, firul roșu-călăuzitor al pledoariei?

Augustin Zăbrăuțanu: Una nu o exclude pe cealaltă. În primul rând, avocatul penalist este prin excelență avocat pledant. În general, mentalul colectiv asociază avocații cu imaginea avocatului pledant. Din această perspectivă, într-un mod mai mult sau mai puțin impetuos, avocatul are nevoie să convingă judecătorul asupra temeiniciei argumentelor sale.

Pentru asta, pledoaria avocatului are nevoie de consistență, de claritate, de acest fir roșu-călăuzitor, cum inspirat îl numiți dvs. Doar că acest fir roșu trebuie să aibă vocația de a îl călăuzi pe judecător de-a lungul unui raționament juridic care să conducă la cea mai bună soluție legală posibilă pentru client, în contextul adevărului judiciar din acea cauză.

Acest lucru este posibil numai în baza unei cunoașteri cât mai în detaliu a speței și a unei pregătiri temeinice a argumentației pe care se bazează pledoaria.

Legal Magazin: Unii asociază activitatea unui avocat sau anchetator din aria penală cu riscul de a fi blamat, de a-și șifona cartea de vizită, de a fi supus unor presiuni și unor așteptări mai mult sau mai puțin conforme cu realitatea, de a tangenta medii interlope sau de a apăra cauza unor făptuitori atroce. Cu ce se pot contrabalansa toate aceste riscuri?

Augustin Zăbrăuțanu: Cred că aici sunt necesare anumite clarificări preliminare.

În primul rând, pentru un anchetator, cum îl numiți dumneavoastră (presupun că aveți în vedere, generic, procurorii și polițiștii judiciariști), aceasta este „fișa postului”, cu asta se ocupă în mod exclusiv. Nu văd cum ar putea fi blamat cineva care are ca obligație generală de serviciu „reprezentarea intereselor generale ale societății și apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor”, așa cum prevede articolul 131 din Constituția României.

În aceeași măsură, unul dintre aceste drepturi ale cetățenilor este dreptul la apărare, garantat atât prin articolul 24 din Constituție, articol care precizează în mod expres faptul că „în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”, cât și prin articolul 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede, printre altele, că „orice acuzat are, MAI ALES, dreptul ….. să se apere el însuși sau sa fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer”.

Legal Magazin: Acesta este cadrul legislativ, așadar. Ce rol principal exercită avocatul în asigurarea unui proces corect, cinstit?

Augustin Zăbrăuțanu: Avocatul are un rol esențial în exercitarea dreptului la apărare de către persoanele vizate de o procedură judiciară, în anumite situații asistarea sau reprezentarea acestora de către un avocat fiind obligatorie, acesta având dreptul și obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala

Am ținut să reamintesc aceste aspecte pentru a sublinia că nu putem discuta de „o șifonare a cărții de vizită” în exercitarea acestei profesii, indiferent de domeniul de practică unde înțelegem să ne desfășuram activitatea, atât timp cât asigurăm o apărare efectivă a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale clienților noștri, acesta fiind de altfel scopul exercitării profesiei de avocat.

Legal Magazin: Care este, de fapt, cel mai mare risc la care se expune un avocat?

Augustin Zăbrăuțanu: Din perspectiva mea, cel mai important risc la care este supus avocatul este cel de a scăpa din vedere „interesul cazului”, de a nu da dovadă de bună credință profesională în evaluarea situației clientului și în consecință de a-i crea acestuia așteptări eronate cu privire la situația sa judiciară, ceea ce echivalează, până la urmă, cu o apărare ineficientă, lipsită de efectivitate, cu consecințe dintre cele mai serioase pentru client.

Legal Magazin: Ce satisfacții pot duce înainte un penalist, peste asemenea poveri?

Augustin Zăbrăuțanu: Satisfacții? Aici răspunsul este unul banal: să reușești să obții o soluție cât mai aproape de ceea ce ai stabilit în mod realist cu clientul, bazat pe adevărul judiciar. În mod particular, mie îmi provoacă cea mai mare bucurie momentele când reușesc „să plec cu clientul acasă” în cazul măsurilor preventive, acesta fiind un element care pune o presiune enormă pe client, pe familia acestuia, cât și pe avocat, presiune care pune la grea încercare strategia de apărare și, de ce nu, chiar încrederea în avocat.

Legal Magazin: Poate fi comparat un avocat din domeniul penal cu un medic de la serviciul urgențe, căruia îi ajung cazuri dramatice, uneori pe muchie de cuțit?

Augustin Zăbrăuțanu: Deși comparația este mult forțată, putem spune că în anumite momente operative ale anchetei penale, ale procesului penal în general, avocatul este un manager de criză, având de administrat în timp real mai multe probleme decât strict cele legate de dosarul penal (mai ales în cazurile complexe de drept penal al afacerilor, unde sunt implicate și persoane juridice, și unde nu a existat o minimă gestionare a riscurilor de natură juridică).

Legal Magazin: Ați dat examen de trei ori la Facultatea de Drept a Universității din București până când ați reușit să deveniți student al prestigioasei instituții de învățământ superior. A fost multă răbdare și voință la mijloc. Ce v-a determinat: pasiunea pentru domeniul juridic, setea de dreptate, spiritul justițiar? V-ați gândit vreun moment să optați pentru altă disciplină?

Augustin Zăbrăuțanu: Eu am dat la drept pentru a fi avocat. Nu am avut niciodată și nu am, nici acum, nici cel mai firav gând pentru a îmbrățișa o altă carieră juridică. Așa au fost vremurile, concurența era mare, nici eu nu am abordat cum trebuie admiterea, cel puțin în primul an. La un moment dat, după ce am picat admiterea a doua oară, timp de căteva  săptămâni, m-a bătut gândul să dau la facultatea de istorie, fiind absolvent de liceu pedagogic. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine.

Legal Magazin: Înainte de a fi învățăcel în ale Dreptului, ați practicat timp de doi ani meseria nobilă de învățător. Activitatea cu copiii v-a ajutat mai târziu, când a trebuit să lucrați cu adulți implicați în spețe, în conflicte de natură juridică?

Augustin Zăbrăuțanu: Pentru avocat, experiența de viață este foarte importantă. Ai de a face cu oameni cu educație și firi diferie, cu abordări și așteptări diverse – în ceea ce mă privește educația primită în liceu și experiența didactică m-a încurajat să încerc să înțeleg cât mai bine perspectiva clientului asupra cazului său și să îl implic cât se poate de mult în dosar. Asta întărește mult legătura client-avocat, creează o bază de încredere care ajută tandemul client-avocat să treacă împreună și peste momentele mai puțin fericite care pot apărea pe parcursul derulării dosarului.

Legal Magazin: Care sunt maeștrii care v-au influențat cel mai pregnant devenirea și afirmarea profesională?

Augustin Zăbrăuțanu: Fiecare dintre noi învățăm de la maeștrii noștri, de la cei mai experimentați, cu care lucrăm de-a lungul timpului. În ceea ce mă privește, am avut șansa ca 4 dintre avocații cu care am lucrat de-a lungul anilor să îmi acorde o încredere totală. Domnul profesor Claudiu Buglea este cel cu care am lucrat încă din facultate și căruia încă îi datorez jumătate din ceea ce știu eu astăzi, ca avocat. A fost cel mai intens proces de învățare din întreaga mea existență.

Asociatul și prietenul meu Robert Popescu mi-a fost alături în ultimii 16 ani, schimbându-mi modul de abordare a profesiei, ajutându-mă să ard etape în devenirea mea, inclusiv prin conectarea la „modul american” de a face avocatura.

Prietenului meu Adrian Cristea, unul dintre cei mai experimentați avocați maritimiști din România îi datorez experiența mea în drept maritim și asigurări internaționale.

Domnul profesor Mihai Hotca mi-a călăuzit cu multă răbdare activitatea în ultimii 10 ani, mai cu seamă în ceea ce privește dreptul penal al afacerilor. Am spus-o de multe ori, acești oameni sunt pentru mine nu doar Maeștri, sunt oameni care mă onorează cu încrederea și prietenia lor pentru care le sunt profund recunoscător.

Legal Magazin: Sunteți avocatul coordonator al companiei Zăbrăuțanu Popescu & Asociații. Munciți în echipă, dar trebuie să asigurați și un management adecvat al societății. Ce este mai greu: să fiți șeful unei entități care trebuie să supraviețuiască și să crească, ori să fiți profesionistul practicant, angajat în fel și fel de cazuri?

Augustin Zăbrăuțanu: Coordonarea societății de avocați nu este cel mai dificil lucru pe care îl am de făcut. Pe de o parte, pentru că activitatea de coordonare o împart dintotdeauna cu soția și asociata mea, Carmen Zăbrăuțanu, iar pe de altă parte, fiind o echipă formată din oameni foarte bine pregătiți și care lucrează de mult timp împreună, știm fiecare ce avem de făcut.

Pentru un boutique, consider că prioritară este calitatea serviciilor juridice pe care le furnizăm clienților. Motiv pentru care, alături și de volatilitatea crescută a vremurilor pe care le trăim, suntem interesați în primul rând de consolidare, care presupune în mod natural și o ușoară creștere.

Legal Magazin: Cum apreciați, în acest moment, legislația penală, și cum vedeți modificările intervenite ultimii ani? Ce îmbunătățiri credeți că ar fi de aplicat, în sensul clarificării procedurilor, dar și pentru o mai mare armonizare cu legislația europeană?

Augustin Zăbrăuțanu: Așteptăm cu interes evoluțiile legislative preconizate de noul Guvern, armonizarea legislației cu deciziile Curții Constituționale și începerea efectivă a activității Parchetului European.

Legal Magazin: Societatea de Științe Juridice v-a acordat recent o diplomă de apreciere, cu motivarea, citez: „Av. Augustin Zăbrăuțanu este un avocat atât de bun, încât ți-ai dori un dosar penal ca să ai plăcerea să lucrezi cu el”. E un spirit măgulitor la mijloc, dar poate fi un bun slogan atașat CV-ului dvs. Cât de mult contează simțul umorului în meseria de avocat?

Augustin Zăbrăuțanu: Trebuie să recunosc că am fost copleșit de motivarea acordării acestei diplome. Dincolo de umorul formulării, am realizat că există o situație în care dosarele penale pot avea o valență pozitivă: dacă sunt prevenite. Motiv pentru care încercăm să facem o treabă atât de bună, încât oamenii să își dorească să lucreze cu noi pentru prevenirea riscurilor de natură penală, juridică în general.

Avocatura nu diferă cu nimic de restul sferelor de activitate umană: umorul (mai ales autoironia) îți dau puterea de a trece peste momentele mai puțin bune și te ajută să găsești motive de bucurie în fiecare zi.

* Este extras din Revista Legal Magazin nr. 32 – 10 ani de excelență în Dreptul Penal al afacerilor

„În anumite momente operative ale anchetei penale și ale procesului penal în general, avocatul este un manager de criză”. Interviu cu Av. Augustin Zăbrăuțanu, fondator și avocat coordonator, Zăbrăuțanu Popescu & Asociații was last modified: aprilie 27th, 2021 by Augustin Zăbrăuțanu

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter