Impunerea menţinerii arestării în vederea predării. Durata totală până la predarea efectivă către statul membru emitent

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (9)
• Legea nr. 302/2004: art. 113
• Legea nr. 302/2004: art. 114 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 58
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin încheierea F/DL din data de 29 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, arestare dispusă prin Sentința penală nr. 208/F/03.11.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 758/17.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.01.2021 și până la data de 31.01.2021, inclusiv.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3 din 5 ianuarie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, se reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate, astfel:

„(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica”.

Conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, „instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112”.

Totodată, Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, „durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile”.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia soluției instanței de fond de menținere a arestului său preventiv în vederea predării, susținând că această măsura a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 întrucât nu s-a stabilit o dată certă de predare și nici nu s-au oferit garanții în sensul că predarea va avea loc în 13.01.2021 sau 14.01.2021, arătându-se doar că este posibil să existe un zbor charter, fără a exista vreo dovadă în acest sens, nefiind stabilită astfel o dată certă de predare în intervalul termenului de 30 de zile până la care a fost menținută măsura preventivă.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autoritățile judiciare italiene față de numitul A..

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) – (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conțin referiri cu privire la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă (control judiciar sau arest la domiciliu), reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra punerii în executare a mandatelor europene de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel italian, constituie un motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatelor europene de arestare, până la data fixată inițial.

În consecință, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea persoanei solicitate A. constituie doar un efect specific stării pandemice actuale.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 302/2004, reglementează în mod expres în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, respectiv punerea în libertate a persoanei solicitate.

De altfel, prevederile legale sus menționate se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din aceeași lege care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost arestată în vederea predării o perioadă de 15 de zile, cu începere de la data de 20 octombrie 2020, la data de 3 noiembrie 2020 (prin încheierea din data de 20.10.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020), pe o perioadă de 30 de zile, de la 3.11.2020 până la data de 2.12.2020, inclusiv (prin Sentința penală nr. 208/F/03.11.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020), care a fost menținută pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3.12.2020 și până la data de 1.01.2021, inclusiv (prin încheierea din 02.12.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020).

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte apreciază că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu privire la susținerea contestatorului persoană solicitată privind amânarea predării, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 condițiile în care predarea se amână, și anume, în situația în care persoana este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, până la soluționarea definitivă a cauzei ori în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen; poate fi amânată dacă, se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată ori dacă din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru respectiva persoană sau familia acesteia. Or, împrejurarea privind măsurile excepționale luate în contextul pandemiei Covid-19 nu constituie vreun motiv care să poată fi încadrat în prevederile legale sus menționate, ceea ce face criticile formulate de contestator, neîntemeiate, iar soluția pronunțată de instanța de fond în urma verificărilor efectuate, temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 29 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.