Impreviziunea și clauzele asigurătorii împotriva riscurilor în comerțul internațional

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

V. Concluzie

Impreviziunea este, după cum am arătat, o construcție juridică ingenioasă, care nu este nici atât de nouă pe cât am putea crede, în ciuda faptului că, aparent, aceasta a fost introdusă în legislația națională abia în anul 2011, iar Legea de punere în aplicare (LPA)^[43] a Codului civil interzice cu desăvârșire aplicarea art. 1271 contractelor încheiate înainte de intrarea noului Cod civil în vigoare, ca și cum această construcție juridică ar fi prin ea însăși imprevizibilă în legislația civilă. Astfel, în dreptul intern, întocmai ca dreptul francez, care a introdus expres leziunea în Codul civil abia în 2016^[44], am aplicat, de mai bine de un secol^[45], această construcție juridică, fără ca aceasta să aibă dedicat expres un text de lege.

Întâlnită sub diferite denumiri și concepte^[46], în legislația majorității^[47] statelor, impreviziunea contractuală se înfățișează, conform majorității doctrinei^[48], drept o excepție de la principiul forței obligatorii a contractelor, iar uneori ca o rezervă^[49] față de acest principiu, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile^[50], strict și limitativ prevăzute de Lege, pentru invocarea acesteia. Considerăm că impreviziunea ar putea fi privită drept o extindere atipică a principiului forței obligatorii, din moment ce aceasta împiedică continuarea contractului în alte condiții decât cele în care a fost asumată. Chiar din adagiul latin, rec sic stantibus, tradus „cât timp lucrurile vor sta așa”, înțelegem faptul că, prin invocarea impreviziunii, partea nu încalcă forța obligatorie a contractului deoarece pacta sunt servanda are ca scop împiedicarea nerespectării promisiunilor contractate, iar nu executarea obligațiilor în orice condiții, chiar vădit și excesiv nefavorabile, dată fiind schimbarea considerabilă a împrejurărilor.

În privința condițiilor pe care impreviziunea le presupune, fără a relua discuțiile de mai sus, atenționăm asupra faptului că, se pot naște confuzii între impreviziune și forța majoră, din moment ce ambele presupun producerea unui eveniment fortuit, imprevizibil și neasumat de debitorul obligației, precum și imposibilitatea acestuia de a își executa obligațiile în aceleași condiții ca înainte fără a ajunge în mod cert la falimentarea sa. De asemenea, uitându-ne la disproporția prestațiilor, care este suficient să existe și să nu fi fost prevăzută de debitor, fără a se impune vreo condiție în sarcina creditorului obligației, trebuie să admitem că impreviziunea, poate fi, de asemenea, confundată cu leziunea, din moment ce, oricum, ambele permit și adaptarea contractului.

Or, impreviziunea este o construcție juridică proprie, care cere aceleași condiții^[51], în mai toate reglementările care o acceptă^[52], pentru preîntâmpinarea acesteia existând posibilitatea părților de a stipula o clauză de impreviziune, sau de hardship, după cum este cunoscută la nivelul comerțului internațional. Această clauză asigurătorie împotriva riscului apariției impreviziunii este manifestarea de voință a părților și este preferabilă adaptării contractului în fața unei instanțe de arbitraj comercial^[53], dar, cu toate acestea, indiferent de importanța sa practică, rămâne o simplă clauză facultativă sau opțională^[54], după cum o numește doctrina.

^[43] Art. 107 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

^[44] Prin Ordonanța nr. 2016-131 din 10.02.2016 a fost reglementată expres în Codul civil francez impreviziunea, la art. 1195 C. civ. fr. Pe larg, a se vedea A. Pietrancosta, „Introduction of the hardship doctrine («théorie de l’imprévision») into French contract law: A mere revolution on the books?” https://www.researchgate.net/publication/315669056_Introduction_of_the_hardship_doct rine_theorie_de_l’imprevision_into_French_contract_law_A_mere_revolution_on_the_books.

^[45] Exemplificativ, în Moldova, unde era aplicabil Codul Calimach, art. 1254 prevedea o dispoziție care, deși rudimentară, aducea în discuție teoria impreviziunii. În Banat și Bucovina, unde pentru scurt timp a fost aplicabil Codul civil austriac (1811-1938), existau de asemenea unele dispoziții asemănătoare.

^[46] Spre ex. frustration of contract (dreptul englez), Geschäftsgrundlage (dreptul german). A se vedea și D. A. Sitaru, op.cit., p. 505: frustration of purpose (dreptul anglo- saxon), imprévision (dreptul frnacez), Wegfall der Geschäftsgrundlage (dreptul german), eccesiva onerosità sporavvenuta (dreptul italian).

^[47] A se vedea subsecțiunea dedicată dreptului comparat.

^[48] D. A. Sitaru, op.cit., p. 507; R.Backhaus, op.cit., p. 9; P. J. Zepos, op.cit., p. 89.

^[49] Supra 28.

^[50] A se vedea Principiile UNIDROIT, art. 6.2.2; Clauza de hardship, pct. 1 alin. (2); Codul civ., art. 1271 și urm. Pe larg, a se vedea D. A. Sitaru, op.cit., p. 508.

^[51] Supra 51.

^[52] Convenția de la Viena, spre exemplu, nu acceptă teoria impreviziunii. A se vedea D. A. Sitaru, op. cit., p. 477.

^[53] Supra 32.

^[54] Ș. Scurtu, Dreptul comerțului internațional, Editura Universitaria, Craiova, 2003, pp. 79-80, apud. A. Șorop, „Clauze de adaptare a contractului de comerț internațional la noile împrejurări”, Revista de Științe Juridice a Facultății de Drept, Universitatea din Craiova, 2005, nr. 3-4, p. 106.