Impreviziunea și clauzele asigurătorii împotriva riscurilor în comerțul internațional

27 iul. 2021
Articol UJ Premium
3 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 5 (3 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 403
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Introducere

Aparent recent introdusă în legislația națională, fiind reglementată expres abia în actualul Cod civil, intrat în vigoare la 1.10.2011, impreviziunea are o istorie îndelungată, nu doar în celelalte legislații europene, ci și în cea națională. Deși nu este singura[1] reglementare menționată expres în noul Cod civil, aceasta a fost aplicată constant încă de dinaintea intrării în vigoare a acestuia, iar sentimentul că avem de a face cu o construcție juridică nouă este puternic întreținut de Legea[2] de punerea în aplicare a noului Cod civil, care, în art. 107 statuează că dispozițiile de la art. 1271 C. civ. (impreviziunea) sunt aplicabile numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil. Or, construcția juridică a teoriei impreviziunii nu este deloc nouă, cum de altfel, nici apariția riscurilor contractuale nu este un fenomen apărut abia odată cu intrarea în vigoare a actualului cod civil. Ducând raționamentul mai departe, și privind în retrospectivă, putem afirma că nu legiuitorul a creat teoria impreviziunii, ci că dimpotrivă, impreviziunea a fost atât de importantă și de frecventă, încât legiuitorului i-a fost imposibil să o ignore.

Alpha Phone POS aduce profesioniștilor din domeniul juridic 12 luni cu zero comision de administrare la pachetele Alpha Professional

II. Aspecte de drept comparat

Începând cu dreptul francez[3], consacrarea impreviziunii a avut loc în anul 1916, când a fost pronunțată soluția instanței în speța Gas de Bordeaux. Speța are în vedere un contract de concesiune încheiat cu o societate privată, furnizor de gaze naturale, care s-a angajat la furnizarea de gaze în regiunea Bordeaux. Contractul de concesiune, ca de altfel orice contract, era și atunci, ca și acum, supus forței obligatorii, după bine-cunoscutul adagiu latin pacta sunt servanda[4]. Numai că, la scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial, prețul cărbunelui a crescut covârșitor, triplându-se, din cauza faptului că cea mai mare parte a regiunilor producătoare de cărbune a fost ocupată de Germania, dar și din cauză că, în timp de război, transportul maritim a fost îngreunat. Ca urmare a acestor modificări a împrejurărilor, concesionarul s-a regăsit în dificila situație de a fi dezavantajat de continuarea contractului în aceleași condiții, dar în același timp ținut de obligațiile contractuale asumate, care îl trăgeau inevitabil către faliment.

Fără a detalia toate argumentele aduse de părți în speță, Conseil d’État, cea mai înaltă jurisdicție administrativă a Franței, a hotărât menținerea contractului, dar cu adaptarea prețului[5], având în vedere că, deși riscurile sunt asumate de concesionar, în această situație, echilibrul contractual este mult prea puternic destabilizat, pentru a aplica regulile generale. Astfel s-a născut impreviziunea în jurisprudența franceză, aceasta urmând a fi teoretizată, adaptată și disputată la nivel doctrinar[6].

În dreptul englez, impreviziunea contractuală este parte a conceputului de frustration[7], care, în ciuda denumirii ce, interpretată din prisma limbii române, aduce mai degrabă cu sentimentul încercat de cel ale cărui obligații devin peste noapte, mult mai împovărătoare decât a putut prevedea la momentul încheierii contractului, în dreptul englez desemnează acea sferă a imposibilităților de executare, printre care, alături de impreviziune se regăsește și forța majoră. Este interesant de menționat că, în viziunea engleză adoptată prin Law Reform Frustraded Contracts Act (1943), părțile nu doar că nu puteau adapta contractul, în ipoteza apariției impreviziunii, ba mai mult decât atât, acestea erau repuse în situația anterioară, ca și cum contractul nu ar fi existat niciodată[8].

Cu aceeași teorie a frustration of contract, operează și dreptul german, sub conceptul de Geschäftsgrundlage, regăsindu-se exact acea situație survenită în mod total neprevăzut, care destabilizează complet echilibrul contractual[9]. De altfel, între conceptul englez și cel german al impreviziunii, diferențele nu sunt semnificative, dar în timp ce doctrina engleză are în vedere o unică viziune asupra a ceea ce englezii numesc doctrine of frustration[10], doctrina germană[11] nuanțează acest concept.

În dreptul grec, operează de asemenea aceeași teorie a impreviziunii, iar prin noul Cod civil grec (1946) s-a extins sfera aplicabilității impreviziunii pentru toate tipurile de contracte, fiind astfel posibilă aplicarea teoriei impreviziunii nu doar în cazul contractelor sinalagmatice, ci și în cazul contractelor în care obligațiile contractuale nu sunt interdependente[12]. Se impune menționarea faptului că, și în dreptul grec, la fel, ca de altfel în majoritatea legislațiilor naționale[13] impreviziunea a apărut în jurul anilor 1910-1920. Astfel, în Grecia, odată cu Războiul greco-turc din 1897, urmat de cel Mondial din 1914-1918, obligațiile contractuale au devenit foarte împovărătoare din cauza condițiilor economice dificile, ocazionate de perioada războiului[14].

Fără a dezvolta, conchidem secțiunea de drept comparat cu mențiunea că, din moment ce contracte se încheie și în afara Europei, iar cum nici acolo, părțile contractante nu sunt ferite de orice riscuri derivate din evenimente neașteptate și neprevăzute, teoria impreviziunii se regăsește și în sisteme de drept din afara Europei, precum: dreptul algerian[15], dreptul brazilian[16], dreptul chinez[17], mexican[18], uruguayan[19] sau parguayan[20].

Îndreptându-ne privirea către dreptul intern, speța emblematică pentru materia impreviziunii la nivel național este speța[21] Lascăr Catargiu vs. Banca Bercovici (1920), în care este incidentă istorica și repetitiva[22] problemă a devalorizării unor monede. Astfel, Lascăr Catargiu, în speță, reclamantul, avea deschis la Banca Bercovici un cont curent, care era ținut în franci belgieni, la momentul în care leul avea aceeași valoare economică cu francul belgian. Banca Bercovici a plătit 180.000 lei către Banca Română de Credit, dobândind 250 de acțiuni depuse de Lascăr Catargiu la această bancă. Ulterior, în 1919, când Lascăr Catargiu cere Băncii Bercovici vânzarea acțiunilor sale, pe care le deținea cu titlu de gaj, acesta se lovește de refuzul băncii, care, îi cere să achite valoarea acestora nu în lei, ci în franci belgieni, franci ce valorau acum de șapte ori mai mult decât la momentul depunerii. Lascăr Catargiu acționează în instanță Banca Bercovici și, în mod surprinzător pentru acea vreme, are câștig de cauză. Menționăm că, chiar dacă abia odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil (2011) impreviziunea și-a dobândit reglementarea expresă în cod, aceasta era aplicată, deși la nivel rudimentar, încă de pe vremea Codului Calimah[23].


* Articolul a fost publicat în revista Themis nr. 2/2020 a Institutului Național al Magistraturii.

[1] În mod asemănător, a fost codificată în actualul cod civil teoria abuzului de drept, care, era cunoscută și aplicată la nivel doctrinar și jurisprudențial încă de dinainte de introducerea expresă în noul cod civil a art. 15, intitulat sugestiv abuzul de drept. Deși Codul civil anterior (1865) nu cuprindea referiri exprese la abuzul de drept, Constituția României și Decretul 31/1954 puteau constitui, prin interpretarea coroborată temeiul tragerii la răspundere civilă pentru exercitarea cu rea-credință a dreptului. A se vedea C. Vlădescu, „Abuzul de drept în reglementarea Noului Cod Civil”, Juridice, www.juridice.ro. De asemenea, a se vedea și I.F. Popa, „Remediile abuzului de drept contractual”, Revista Română de Drept Privat, 2014, nr. 6, www.sintact.ro.

[2] Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.

[3] Decizia Compagnie générale d’éclairage de Bordeaux, apud. D. Holban, I. Marțincu, Impreviziunea. Pictogramele hazardului avanatajului injust și emoțiile Invidei romane, Prelecțiuni, Centrul Robertianum de Drept Privat, p. 4. Pentru mai multe detalii despre speța Gas de Bordeaux 1916, a se vedea Conseil d’Etat, du 30 mars 1916, publié au recueil Lebon, https://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriAdmin.do?idTexte=CETATEXT000007629465.

[4] Lat. Pacta sunt servanda Între părți, contractul are putere de lege. Cu referire la forța obligatorie a contractului. A se vedea și art. 1270 C. civ.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

[5] Supra 4.

[6] J. Ghestin, Ch. Jamin, M. Billiau, Traite de droit civil. Les effects du contract, Ediția a 3- a, Editura L.G.D.J., Paris, 2001, pp. 408-409; Fr. Terré, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, Editura Dalloz, Paris, 2013, p. 33 și urm.; J. Carbonnier, Les obligations, Ediția a 22-a, Editura Presses Universitaires de France, Paris, 2000, pp. 227-228.

[7] A se vedea subsecțiunea a 4-a „Abordarea engleză: originalitatea teoriei obiective a frustration of the contract”, din G. O. Dumitriu, Dreptul european al contractelor. Realități. Influențe. Domeniu de aplicare, Editura C. H. Beck, București, 2013. A se vedea și R. Backhaus, „The limits of the duty to perform in the principles of European contract law”, Electronic Journal of Comparative Law, Vol. 8.1. March, 2004, p. 14.

[8] Ibidem.

[9] R. Backhaus, op.cit., p. 8.

[10] E McKendrick, Force Majeure and Frustration of Contract, Ediția a 2-a (1995); G H Treitel, Frustration and Force Majeure (1994), apud. R. Backhaus, op. cit., p. 2.

[11] R Zimmermann, Remedies for Non-Performance: The Revised German Law of Obligations Viewed against the Background of the Principles of European Contract Law, (2002) Edinburgh, apud. R. Backhaus, op. cit., p. 2.

[12] P.J. Zepos, „Frustraion of contract in comparative law and in the new Greek Civil code (1946)”, Online Library Wilew, p. 48.

[13] Exemplificativ, în Franța, cazul Gas de Bordeaux (1916), în România speța Lascăr Catargiu vs. Banca Bercovici (1920) etc.

[14] P.J. Zepos, op. cit., p. 40.

[15] Atmani B., Delebecque Ph., „La théorie de l’imprévision:étude en droit algérian et français”, https://www.researchgate.net/publication/336994900_La_theorie_de_l’imprevision_etude_ en_droit_algerien_et_francais_4.

[16] R. Gh. Geamănu, Clauza de hardship în contractile comerciale internaționale, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2015, p. 135.

[17] R. Gh. Geamănu, op. cit., p.136.

[18] R. Gh. Geamănu, op. cit., p. 132.

[19] R. Gh. Geamănu, op. cit., p. 134.

[20] R. Gh. Geamănu, op. cit., p. 135.

[21] Speța este rezumată după D. Holban, I. Marțincu, op.cit., p. 4.

[22] În 1919, în speța Lascăr Catargiu vs. Banca Bercovici, s-a pus problema fluctuației valutare a francilor belgieni, iar, în prezent, aproape 100 de ani mai târziu, se pune problema creditelor contractate în franci elvețieni.

[23] A se vedea D. Holban, I. Marțincu, op.cit., p. 8.: „De asemenea, în anul 1810 în Muntenia, se încearcă corijarea inechităților produse de scăderea leului printr-o reglementare expresă «cei ce au fost datori cu soroace împlinite mai înainte de 20 Septembrie și n-au voit atunci să-și plătească datoria, să fie datori după dreptate, a plăti tot cu acel curs ce umbla atunci galbenul olandez și rubla». În anul 1827 în Moldova, s-a elaborat o adevărată teorie a impreviziunii, din cauza circumstanțelor determinate de Eterie, datorită creșterii monedei în favoarea creditorilor, situația debitorilor devenind dezastruoasă”.

Impreviziunea și clauzele asigurătorii împotriva riscurilor în comerțul internațional was last modified: iulie 26th, 2021 by Anjie Goh

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter