Imposibilitatea reaprecierii probelor şi a situaţiei de fapt ce a fost stabilită în etapele procesuale anterioare. Critici incompatibile cu exerciţiul dreptului la recurs

23 mart. 2023
Vizualizari: 279
  • H.G. nr. 34/2009: art. 3 pct. 81
  • NCC: art. 223 alin. (1)
  • NCPC: art. 36
  • NCPC: art. 488
  • NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 06 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Biserica Evanghelică C.A. din România – Parohia Brașov:

– să se constatate că imobilele construcții cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp, înscrise în Cartea funciară nr. x Brașov, se află în proprietatea publică a Unității Administrativ Teritoriale a județului Brașov și în administrarea Muzeul de Etnografie Brașov;

– să se dispună rectificarea înscrierii efectuate în Cartea Funciară nr. x Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Bisericii Evanghelice C.A din România-Parohia Brașov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp;

– să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea Unității Administrativ Teritoriale a Județului Brașov și a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Brașov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp înscrise în C.F. nr. x Brașov; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 907, art. 908 alin. (1) și alin. (2) teza finală, art. 858 și art. 861 din Noul C. civ., art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, art. 136 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 10 din Legea nr. 213/1998.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 459 din 2 martie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursurile în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, urmează a fi analizat cu precădere, întrucât conține critici referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru acest pârât.

Sub un prim aspect, trebuie reținut că, prin demersul judiciar inițiat în cauză, reclamanta Biserica Evanghelică C.A – Parohia Brașov a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Județul Brașov și Statul Român, prin Municipiul Brașov, prin primar, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună rectificarea înscrierii de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei; constatarea dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale a dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov și pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov și obligarea Județului Brașov să îi lase în deplină proprietate și posesie construcțiile existente pe terenul cu nr. cadastral x și y.

Prin sentința civilă 226/S din 31 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, au fost respinse excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru pârâtul Statul Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Biserica Evanghelică C.A – Parohia Brașov, s-a dispus rectificare a înscrierii de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei.

Soluția primei instanțe, privind dezlegarea acestor excepții procesuale – a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru acest pârât, a fost validată de instanța de apel care a respins apelurile formulate în cauză, păstrând soluția primei instanțe.

A reținut instanța de apel că, potrivit legislației în vigoare, cererea de întabulare nu se poate face decât împotriva aceluia care, la data înregistrării, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează a fi făcută înscrierea, iar proprietar tabular anterior asupra imobilului de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x era Statul Român.

Totodată, a reținut că este lipsit de relevanță juridică prin intermediul cărui reprezentant Statul Român a preluat imobilul în discuție, importanță prezentând cine are calitatea de a reprezenta statul, la data formulării cererii introductive, iar conform art. 223 alin. (1) C. civ., această calitate o are Ministerul Finanțelor Publice.

Înalta Curte constată, în baza situației de fapt reținute de către instanțele de fond, că imobilele indicate și descrise în cererea de chemare în judecată au fost deținute de Statul Român, în calitate de proprietar tabular, anterior înscrierii dreptului în favoarea reclamantei, acesta fiind menționat în evidențele cadastrale, din 05.08.1949, ca titular al dreptului de proprietate prin expropriere, dreptul de folosință urmând a fi exercitat de Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale de la acea epocă.

Având în vedere această situație de carte funciară, sub aspectul intabulării dreptului de proprietate al părților în CF și față de principiul relativității înscrierii, în mod corect instanțele de fond au reținut că apelantul pârât are calitate procesuală pasivă.

Față de aspectele expuse, se constată că Statul Român justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.

Această constatare este în acord cu dispozițiile art. 36 C. proc. civ., conform cărora „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.

Calitatea procesuală se determină, așadar, în raport cu litigiul dedus judecății, presupunând existența identității între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) și între cea a pârâtului, care este persoana obligată în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Susținerea recurentului potrivit căreia Județul Brașov este proprietar ex lege asupra imobilelor de la A.1.1 înscris în CF nr. x nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a statului în cadrul capetelor de cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară, de constatare a dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și obligarea de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie construcțiile existente pe teren, neexistând nicio normă legală care să îi confere unității administrativ-teritoriale calitatea de reprezentant al Statului Român, în cadrul litigiului cu un astfel de obiect.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru recurentul-pârât Statul Român, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție are ca atribuție, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Or, în condițiile în care, în cauză, față de legea aplicabilă, nu este stabilit un alt organ/altă instituție abilitată să reprezinte Statul Român, sunt aplicabile dispozițiile amintite, așa încât Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de reprezentant legal al acestuia. Totodată, în același sens sunt și dispozițiile art. 223 alin. (1) C. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit cărora, în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva deciziei nr. 1022/Ap din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Muzeul de Etnografie Brașov, acesta urmează a fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din lecturarea motivelor de recurs formulate, rezultă că pârâtul Muzeul de Etnografie Brașov critică hotărârea instanței de apel sub aspectul soluției de respingere a apelului în ceea ce privește cererea sa de anulare a titlului în baza căruia reclamanta Biserica Evanghelică CA s-a înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului construcție cu nr. cadastral x – C1 din CF x Brașov, reprezentând sală de spectacole și magazie, precum și asupra terenului aferent construcției hol de acces dinspre B-dul x către str. x, Brașov.

Prin criticile formulate, critici ce se pot subsuma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că retrocedarea bunului a fost făcută potrivit procedurii de retrocedare de drept comun, iar această procedură ar fi trebuit să respecte prevederile speciale în materie, în caz contrar fiind o paralelă în materia retrocedărilor ce permite neregularități. Totodată, arată că cele două proceduri de retrocedare se completează reciproc, iar reîntoarcerea bunului imobil în patrimoniul adevăratului proprietar trebuie permisă cu respectarea întregului cadru legislativ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că trăsătura esențială a recursului este aceea că reprezintă o cale de atac în cadrul căreia controlul judiciar este limitat – în conformitate cu prevederile art. 488 din C. proc. civ. – la aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, anume a celei pronunțate de instanța de apel.

O primă limită este aceea care rezultă din prevederile art. 488 din C. proc. civ., anume că în etapa recursului pot fi invocate și analizate numai aspecte de nelegalitate, care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 ale acestei norme juridice.

Un atare context de evaluare nu permite o reapreciere a probelor și a situației de fapt ce a fost stabilită în etapele procesuale anterioare, astfel încât criticile prin care recurentul tinde la a provoca o astfel de reevaluare nu vor fi analizate, ele fiind incompatibile cu exercițiul dreptului la recurs.

Instanțele de fond au reținut în mod corect că nu se poate dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, acesta neputând face obiect al analizei instanței, fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Astfel, se constată că titlul în baza căruia a fost înscris terenul aferent holului de acces, la care face referire reclamantul, este reprezentat de sentința civilă nr. 127/D/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 90/A/2011 a Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x/2003.

Soluționând recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu putere de lucru judecat, că regimul juridic al imobilului ce face obiectul litigiului pendinte nu este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar, întrucât, preluarea bunului a fost făcută prin Decretul lege nr. 485/1944, situat anterior intervalului 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, bunul imobil iese din sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. Cum imobilul nu face obiectul reglementării speciale în materie, valorificarea dreptului pretins se poate realiza pe calea dreptului comun.

Așa fiind, recurentul nu mai poate aduce în dezbaterea judiciară acest aspect legat de legile speciale ce ar putea fi incidente în speță și nu poate pretinde contrariul celor statuate deja jurisdicțional.

Drept urmare, în mod judicios, curtea de apel a reținut că instanța de fond nu avea posibilitatea legală de a dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, titlul sus menționat neputând face obiect al analizei decât prin căile de atac ordinare și/sau extraordinare prevăzute de lege, în cazurile, condițiile și cu respectarea strictă a termenelor anume reglementate de legiuitor.

Cu privire la construcțiile sală de spectacole și magazie, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat, astfel cum a reținut instanța de apel, apreciere de fapt asupra căreia instanța de recurs nu poate face o reevaluare în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., că acestea nu fac parte din nr. cadastral x din CF x Brașov, fiind situate în realitate la nr. cadastral x din CF x și nr. cadastral x din CF cu același număr, motiv pentru care s-a respins primul petit din cererea introductivă din dosarul conex, cele două spații fiind înlăturate din descrierea nr. cadastral x – C1.

Față de considerentele mai sus evocate, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material în materie, caz în care critica de nelegalitate instituită de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondată și, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca neîntemeiat și recursul declarat în cauză de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov.

Sursa informației: www.scj.ro.

Imposibilitatea reaprecierii probelor și a situației de fapt ce a fost stabilită în etapele procesuale anterioare. Critici incompatibile cu exercițiul dreptului la recurs was last modified: martie 22nd, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.