Imposibilitatea atacării hotărârii prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege. Consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată (L. nr. 302/2004, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 711/2018

L. nr. 302/2004: art. 107 alin. (1), art. 108 alin. (2); Constituția României: art. 129

Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Conform art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin sentința penală nr. 13/ME din 18 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 18NZ6574 – privind o pedeapsă de 4 ani închisoare, mandat emis de autoritățile judiciare belgiene – Parchetul Procurorului Regal, pe numele persoanei solicitate A., în baza sentinței nr. 2018/1749 date de Tribunalul Corecțional Antwerpen.

Totodată, se constată că prin manifestare expresă de voință, exprimată în fața curții de apel, la data de 18 iulie 2018, persoana solicitată, în deplină cunoștință de cauză, a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare solicitante, precizând totodată că nu renunță la beneficiile conferite de regula specialității.

Prin urmare, se constată că persoana solicitată A. a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare străine, fiind incidente dispozițiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, sentința pronunțată asupra executării mandatului european de arestare fiind definitivă.

Așadar, se observă că legiuitorul nu a reglementat posibilitatea formulării unei căi de atac împotriva soluției pronunțate asupra executării mandatului european de arestare în cazul când persoana solicitată consimte la predare. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, în consens cu reglementările menționate se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/ME din 18 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.