Îmbogățire fără justă cauză. Recurs (C.civ.; CPC)

22 iun. 2017
Vizualizari: 2776
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 783/2016

C.civ.: art. 998 – 999; CPC: art. 105 alin. (2), art. 129, art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 304, art. 306, art. 312 alin. (1)

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea principiului disponibilității procesuale și a principiului aflării adevărului prin faptul că instanța de apel nu a ținut cont de rapoartele medicale emise de Centrul Medical F. la data de 6 aprilie 201, iar prin înlăturarea forței probante a rapoartelor medicale, instanța a manifestat o atitudine contrară aflării adevărului.

De precizat că dispozițiile invocate se referă la neobservarea formelor legale ale actelor de procedură din cauza cărora s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității, oralității sau contradictorialității.

Față de argumentația expusă se constată că pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. a fost impropriu invocat, astfel încât în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ. criticile privind încălcarea principiului disponibilității și a aflării adevărului vor fi încadrate în pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.

Invocarea încălcării principiului disponibilității și a aflării adevărului a fost făcută cu scopul de a repune în discuție probele cu privire la cuantumul daunelor morale.

Este de necontestat că instanțele au datoria de a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut, potrivit art. 129 C. proc. civ., principiul disponibilității fiind respectat în cauză, în raport de voința reală a reclamantei și scopul urmărit prin promovarea acțiunii (în speță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. – prin S.C. D. SA la plata următoarelor sume: 91.000,00 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli medicale viitoare certe; 300.000,00 euro (reprezentând la data introducerii acțiunii, 1.304.010,00 RON, la cursul de 1 euro = 4,3467 RON) cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată), iar faptul că soluția pronunțată nu a corespuns întru totul voinței reclamantei, nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la modificarea sau casarea decizie recurate.

În mod corect, instanța de apel a verificat aplicarea legii de către instanța de fond, raportat la scopul urmărit prin promovarea acțiunii, în limitele în care apelanta-pârâtă a înțeles să învestească instanța de control judiciar și să-și argumenteze susținerile, ținând cont și de apărările formulate de reclamantă, dar și de concluziile rapoartelor medicale și a întregului probatoriu administrat.

În speța dedusă judecății, chestiunile puse în discuție pe acest aspect vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției criticate din care rezultă cu evidență că, instanțele s-au pronunțat în limitele impuse de principiul disponibilității.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludentei și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor despre care face vorbire recurenta.

Faptul că instanța de apel în analiza daunelor morale s-a raportat la un criteriu obiectiv care i-a permis să evalueze suma acordată cu acest titlu, nu constituie o încălcare a principiului rolului activ, întrucât instanța, a făcut această analiză prin prisma probatoriilor administrate și și-a format fără dubiu convingerea în aflarea adevărului, astfel încât a considerat în mod corect că acest criteriu este salariul mediu pe economie la nivelul lunii decembrie 2007, data prejudicierii victimei.

În concluzie, se constată că recurenta reia situația de fapt cu privire la interpretarea probatoriilor administrate în cauză, situație analizată în cadrul etapei devolutive a apelului, ce nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală.

Pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează nemotivarea hotărâri judecătorești atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată nu poate fi primită întrucât, observând considerentele deciziei criticate se constată că instanța de apel a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac, examinând în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și a respins argumentele invocate cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici pretinsa contradictorialitate privind evaluarea daunelor morale nu poate fi reținută.

Astfel, din analiza deciziei recurate se constată că în expunerea raționamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluției pronunțate, instanța de apel a considerat necesar să prezinte aspecte teoretice ale evaluării daunelor morale raportat la criteriul de evaluare, sens în care a expus, într-un mod sistematic și deloc contradictoriu, concluziile analizei făcute, neexistând contradictorialitate între cele expuse.

Astfel încât, se constată că între considerentele deciziei recurate nu există contradicții ce ar putea fi încadrate în motivul de recurs invocat.

Nici celelalte susțineri ale recurentei referitoare la motivarea străină de natura pricinii nu pot fi reținute, întrucât instanța de apel nu s-a îndepărtat de la obiectul supus analizei în apel, respectiv de a stabili dacă pretențiile reclamantei A., privind cuantumul daunelor morale, sunt sau nu întemeiate.

Faptul că instanța de apel a făcut o analiză a aplicabilității criteriului obiectiv al salariului mediu pe economie la data când victima a fost prejudiciată, analiză ce nu a coincis cu susținerile recurentei, nu pot constitui aspecte străine de natura cauzei, astfel încât acest motiv va fi respins ca nefondat.

Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat.

Contrar susținerii recurentei potrivit căreia instanța de apel nu a explicat în ce măsură suma calculată reprezintă o compensație echitabilă a suferințelor sale, din analiza deciziei recurate se constată că instanța de apel a explicat motivele pentru care suma de 50.000 euro acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este foarte mare, prezentând în detaliu afecțiunile și consecințele accidentului, reținând în mod corect că această sumă nu trebuie să reprezinte o reparație și o îmbogățire fără justă cauză.

În ce privește invocarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta nu critică reținerea unor texte de lege care nu sunt incidente în cauză ori care au fost interpretate în mod eronat și nici nu a pretins că din modul de redactare al hotărârii recurate nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu.

Ceea ce se critică vizează interpretarea probatoriului administrat în dosar și faptul că instanța de apel nu și-a însușit punctul de vedere al reclamantei sub aspectul acordării daunelor morale.

Prin urmare, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât, în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că ar fi aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Întreaga motivare a recursului este axată pe nemulțumirea recurentei privind cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel.

Susținerile recurentei privind cuantumul daunelor morale nu reprezintă o critică de nelegalitate pentru a putea fi analizată de instanța de recurs, ci o chestiune de apreciere a instanței de apel formată în baza materialului probator, a practicii judiciare și în analiza respectării echilibrului între o despăgubire integrală și echitabilă și îmbogățirea fără just temei.

Împrejurarea că în cauze cu obiect similar s-au pronunțat soluții diferite, este rezultatul analizei judiciare specifice fiecărui caz în parte, funcție de situația de fapt și de probele administrate, nefiind de natură să influențeze soluția din prezenta cauză, întrucât practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, iar instanța de judecată este suverană în a-și forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecății, în spiritul și litera legii.

Cât privește susținerea recurentei privind faptul că omisiunea de aplicare a principiilor și criteriilor indicate atrage caracterul nelegal al deciziei recurate prin prisma aplicării prevederilor art. 998 – 999 C. civ. 1864, nu va putea fi analizată de către instanța de recurs întrucât atribuțiile acesteia se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel și, cât timp reclamanta nu a formulat aceste critici în apel, acestea sunt formulate omisso medio și nu pot fi primite.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Îmbogățire fără justă cauză. Recurs (C.civ.; CPC) was last modified: iunie 21st, 2017 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: