Ieșirea din indiviziune. Partaj succesoral. Instanța competentă (NCC, NCPC)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 212/2016
NCC: 954 alin. (2); NCPC: art. 118, art. 135 alin. (4)
Obiectul cauzei deduse judecății constă în cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F., ieșirea din indiviziune și atribuirea terenurilor forestiere în suprafață de 741,000 mp și de 169,000 mp, menționate în titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberat de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița pe numele acestora în calitate de crezi ai defunctului I.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanții au depus certificatul de moștenitor autentificat din 25 noiembrie 1970 de Notariatul de Stat Local Câmpulung, emis de pe urma defunctului I., decedat, cu ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș, care a lăsat prin testament întreaga sa avere fiului său, defunctul H., tatăl pârâtului F.
Potrivit titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița în favoarea moștenitorilor H., C., H., G., E. și D., terenurile care fac obiectul cererii de ieșire din indiviziune în cauza pendinte au aparținut defunctului I.
Prin urmare, obiectul disputei judiciare a părților litigante vizează ieșirea din indiviziune asupra cotelor succesorale rezultate după formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilul în suprafață de 91 ha, care a aparținut defunctului I., în baza Legii nr. 18/1991 și după eliberarea titlului de proprietate din 13 martie 2007 de către C.J.S.D.P.T. județul Dâmbovița.
Așadar, cererea de chemare în judecată nu se grefează pe moștenirile succesive ale defuncților H. și G., așa cum eronat a reținut Judecătoria Câmpulung, întrucât, la data formulării acesteia, succesiunile fuseseră dezbătute, aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor suplimentar din 23 decembrie 2011 (emis de pe urma defunctei H.) și din certificatul din 21 ianuarie 2014, suplimentar prin certificatul din 14 octombrie 2015 (eliberat de pe urma defunctului G.), autentificate de S.P.N., S.D.S.D. și Asociații.
Potrivit dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., „(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor și ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar”.
Textul legal menționat reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.
Fundamentul normei exclusive de competență rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.
În sfera reglementată de art. 118 C. proc. civ. sunt incluse și cererile care au ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac parte din masa succesorală.
Ca atare, este atrasă competența instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă s-a dezbătut succesiunea și s-a realizat partajarea bunurilor menționate în certificatul de moștenitor, însă se solicită împărțirea altor imobile succesorale pentru care s-a emis titlul de proprietate, ulterior partajului.
Înalta Curte constată că dispozițiile art. 118 C. proc. civ. sunt aplicabile și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, cum este cazul în speță, în considerarea rațiunii normei de competență exclusivă instituită de textul legal menționat.
Din perspectiva celor expuse, față de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală a defunctului I., cu ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș, în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază ca instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Câmpulung.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Câmpulung.
Sursa informației: www.scj.ro.
