Identitatea de gen și orientarea sexuală: dilemele acceptării diversității umane întru toleranță și acceptare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Situația persoanelor intersexuale relevă o problemă specială, abordată de Adunarea Parlamentară în Rezoluția 2191/2017 atât din punct de vedere descriptiv cât și din punct de vedere rezolutiv. Partea descriptiv-informativă, conținută în punctul 1 din Rezoluție evidențiază modul de percepere a problemei intersexualității la nivelul comunității: Persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale biologice care nu se potrivesc normelor societale sau definițiilor medicale a ceea ce face ca o persoană să fie bărbat sau femeie. Uneori starea intersexuală a unei persoane este detectată la naștere; alteori devine evidentă mai târziu în viață, în special în timpul pubertății. În ciuda varietății de situații în cauză, majoritatea persoanelor intersexuale sunt sănătoase din punct de vedere fizic. Doar câțiva suferă de afecțiuni medicale care le pun sănătatea în pericol. Cu toate acestea, situația persoanelor intersexuale a fost tratată de mult timp ca o problemă esențial medicală. Opinia medicală predominantă a fost că corpurile intersexuale ale copiilor pot și ar trebui să fie făcute să se conformeze fie paradigmei masculine, fie cele feminine, adesea prin intervenții chirurgicale și/sau hormonale; că acest lucru trebuie făcut cât mai devreme posibil; și că copiii ar trebui apoi crescuți în genul corespunzător sexului atribuit corpului lor.

Circumstanțele descrise reprezintă, în opinia Adunării Parlamentare, o gravă încălcare a integrității fizice și psihice a indivizilor intersexuali dat fiind faptul că este negată puterea de decizie a persoanei vizate direct de intervenții chirurgicale și tratamente corporale, aceasta aflându-se, de regulă, la vârsta copilăriei sau a pubertății. Lipsa autonomiei personale este adâncită de absența unei informări corecte și complete a părinților copiilor intersexuali astfel încât nu sunt asigurate premisele pentru ca părinții să adopte decizii medicale pertinente în privința copiilor lor. În punctele 4 și 5, Rezoluția lansează un apel la sensibilizarea opiniei publice cu privire la drepturile persoanelor intersexuale în scopul combaterii excluziunii și discriminării.

În privința persoanelor transgender, Adunarea Parlamentară își exprimă îngrijorarea prin Rezoluția 2048/2015 referitor la demersurile legal-administrative la care acestea sunt supuse pentru recunoașterea legală a genului lor (conform punctului 3 din Rezoluție, procedurile relevante necesită adesea sterilizarea, diagnosticarea bolilor mintale, intervenții chirurgicale și alte tratamente medicale ca cerințe prealabile. În plus, sarcinile administrative și cerințele suplimentare, cum ar fi o perioadă de „experiență de viață” în genul ales, fac ca procedurile de recunoaștere să fie în general greoaie. Mai mult, un număr mare de țări europene nu au deloc prevederi referitoare la recunoașterea genului, ceea ce face imposibilă pentru persoanele transgender să schimbe numele și marcatorul de gen pe documentele de identitate personale și în registrele publice.

Deși legislația internațională în materie acceptă și promovează diferențele dintre indivizi bazate pe gen și pe orientare sexuală în acord cu principiile nediscriminării, toleranței, acceptării și incluziunii, recunoașterea legislativă a diversității sexuale rămâne, la nivel național, un aspect controversat. La data de 16 iunie 2020, Senatul României a adoptat, în calitate de forum legislativ decizional, o propunere legislativă cu titlul Legea pentru modificarea articolului 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011^[10] prin inserarea literei e care amendează conținutul legal, determinând următoarea formă finală: „Art.7.- (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, inclusiv în unitățile care oferă educație extrașcolară, sunt interzise: a) activitățile care încalcă normele de moralitate; b) activitățile care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic; c) activitățile de natură politică; d) prozelitismul religios; e) activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași (s.n.); f) activitățile care contravin principiilor prevăzute la art.3.”

În expunerea de motive a Legii pentru modificarea articolului 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011 este avansată ideea conform căreia principiul independenței față de ideologii nu se regăsește la nivelul interdicțiilor decât sub aspectul normelor de moralitate. Astfel, interzicerea expresă în sistemul educațional a ideologiilor referitoare la gen și a teoriilor potrivit cărora sexul și genul nu coincid în toate cazurile are ca scop aplicarea principiului menționat anterior. Totodată, în expunerea de motive a Legii este reținut că: În ultimii ani, a apărut o nouă ideologie de gen. Conform acesteia, sexul biologic nu ar trebui să eticheteze persoanele drept ‘femeie” sau ”bărbat”, ci fiecare dintre oameni poate alege din zecile de tipuri de gen pe cel pe care îl preferă. O dată cu apariția ideologiei de gen, fenomenul prozelitismului, atât pe baza criteriului de sex cât și a celui de gen, a devenit un pericol real în sistemul de învățământ^[11].

După cum rezultă din rândurile de mai sus, proiectul legislativ are ca scop limitarea procesului educațional în sensul interzicerii prozelitismului de gen și de sex (forma inițială), respectiv în sensul interzicerii teoriilor/opiniilor identității de gen care promovează ideea potrivit căreia genul – ca elaborat social și sexul-ca element fiziologic nu corespund în toate cazurile (forma adoptată de Senat). Coroborând aceste idei, considerăm că orice interdicție plasată asupra sistemului educațional românesc care nu este justificată de considerente obiective precum ordine, morală și securitate publică nu poate conduce la construirea unei societăți deschise și tolerante. În opinia noastră, libertatea de a aborda conținuturi educaționale referitoare la identitatea de gen și orientarea sexuală nu determină, de plano, prozelitismul sexual sau de gen după cum, în mod similar, libertatea de a prezenta conținuturi religioase aferente diverselor confesiuni nu echivalează cu introducerea prozelitismului religios în școli. Predarea echilibrată a conținutului informațional corespunzător teoriilor/ideologiilor de gen și orientare sexuală contracarează însăși esența prozelitismului care, în accepțiune comună, presupune adeziune fanatică la un anumit set de idei.

Proiectul legislativ aduce în discuție problematici sensibile din domeniul protecției și promovării drepturilor omului: de la libertatea de opinie și conștiință, la asigurarea accesului la învățătură, până la garantarea egalității cetățenilor în fața legii. Deși a fost adoptat de Parlament, față de proiectul legislativ a fost ridicată excepția de neconstituționalitate de Președintele României – document în care sunt evidențiate problematicile expuse anterior.

Cu privire la problematica discriminării și a libertății de conștiință, excepția de neconstituționalitate prezintă următoarea argumentație: (…) prin legea dedusă controlului de constituționalitate se impune un stereotip/clișeu în ceea ce privește rezultatul cercetării unor anumite teorii/opinii, care trebuie să fie unul și același, să se încadreze într-un tipar și să nu se orienteze într-un anumit sens sau scop, în caz contrar, sancțiunea fiind interzicerea activității de răspândire a respectivelor teorii/opinii în mediul specific educațional. (…) Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora statul garantează libertatea conștiinței, care trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc, considerăm că întregul sistem educațional trebuie să fie deschis pentru idei, opinii și valori, statul trebuind să se abțină de la adoptarea unor soluții legislative care pot fi interpretate ca lipsite de respect față de convingerile persoanelor, respectiv părinților sau tutorilor legali^[12].

Prin interdicția promovată de Legea analizată, libertatea de opinie este distorsionată deoarece norma de drept trasează un mod unic de înțelegere a dispozițiilor sale, fără a fi argumentate, în acest sens, motive justificate precum protecția unei valori sociale fundamentale. De asemenea, în excepția de constituționalitate promovată de Președintele României, sunt dezbătute argumentele (1) încălcării autonomiei universitare, (2) lipsei de corelare cu alte documente normative adoptate la nivel național în domeniul teoriilor de gen și (3) nerespectării dispozițiilor art. 20 din Constituție care reglementează modul de aplicare al tratatelor privitoare la drepturile omului.

La cele menționate în excepția de neconstituționalitate adăugăm faptul că, dacă este respectată în mod corespunzător, autonomia universitară va garanta libertatea cercetării iar aceasta va conduce la formarea spiritului și conștiinței individuale întru libertate, toleranță și acceptare. Promovarea păcii la nivel global este realizabilă prin educație și cercetare – acestea fiind cele două instrumente apte să modeleze conștiința colectivă în sensul deschiderii către alteritate. Înțelegerea celui diferit (fie că diferența decurge din gen, sex sau orientare sexuală) poate fi realizată prin învățarea modului de relaționare umană conform preceptelor diversității și universalității.

În altă ordine de idei, proiectul de lege este incongruent cu normele naționale cuprinse în Legea nr. 202/2002^[13] care delimitează conceptual noțiunile de sex și gen^[14], dar și cu dispozițiile conținute în Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021^[15], care prevede modificări în sistemul educațional prin integrarea perspectivei de gen în manualele școlare, ca direcție de acțiune în creșterea gradului de conștientizare a copiilor și tinerilor cu privire la prevederile legale din domeniul egalității de șanse între femei și bărbați.

Principiul constituțional al supremației tratatelor internaționale din domeniul drepturilor omului asupra dreptului național se cuvine a fi observat inclusiv prin raportare la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011. Prin ratificarea Convenției conform Legii nr. 30/2016, statul român își declară angajamentul juridic în favoarea respectării prevederilor cuprinse în acest instrument. Inter alia, articolul 3, litera c din Convenție definește genul ca reprezentând totalitatea rolurilor, comportamentelor, activităților și atributelor construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați. De asemenea, articolul 14 din Convenție este elocvent pentru analiza noastră deoarece subliniază conexiunea dintre politicile de gen și obligativitatea promovării acestora în procesul educațional: Părțile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculumul formal și la toate nivelele de educație. (2) Părțile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în stabilimentele educaționale informale, precum și în stabilimentele sportive, culturale și recreative și în mass media.

Aspectele prezentate în acest cadru se constituie într-un act de reiterare a problematicii drepturilor omului, în sensul aprecierii diversității și a asigurării premiselor învățării despre diversitate. Saltul imaginar al fiecărui individ din confortul propriei ființe și transpunerea în alteritate generează empatia și climatul solidarității sociale. Sensibilizarea societății față de particularitățile oamenilor care nu corespund standardelor majorității este fezabilă prin construirea, pe calea educației și a cercetării, a unei culturi a drepturilor omului. Prin faptul că fiecare individ este receptiv la particularitățile celorlalți, vom conștientiza realitatea conform căreia ființa fiecărui om evocă, de fapt, o ființă colectivă.

^[10] Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, L87/2020.

^[11] Expunerea de motive a Legii pentru modificarea articolului 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011; forma inițială a documentului, prezentată pe site-ul Camerei Deputaților a României, accesibilă la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=18210.

^[12] Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea art. 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (PL-x nr. 617/2019), accesibilă la adresa https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/sesizare-de-neconstitutionalitate-asupra-legii-pentru-modificarea-art-7-din-legea-educatiei-nationale-nr-1-2011-pl-x-nr-617-2019.

^[13] Legea privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 236 din 5 iunie 2013.

^[14] Conform art. 4 lit. d^{^}2 și d^{^}3: d^2) prin sex desemnăm ansamblul trăsăturilor biologice și fiziologice prin care se definesc femeile și bărbații; d^3) prin gen desemnăm ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile și activitățile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei și, respectiv, pentru bărbați.

^[15] Adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 365/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 6 iunie 2018.