Identitatea de gen și orientarea sexuală: dilemele acceptării diversității umane întru toleranță și acceptare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Adoptarea unui propuneri legislative pentru modificarea articolului 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011, aflată în prezent în analiza Curții Constituționale, prin care se interzic în instituțiile de învățământ activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași pune la încercare societatea românească din punctul de vedere al maturității, toleranței și acceptării diversității. Reacțiile privind inițiativa legislativă au fost evident împărțite, atât pro și contra^[1]. De multe ori, însă, diversele luări de poziții mai degrabă au suferit fie prin accentele pasionale, fie prin cunoașterea insuficientă a conceptelor și modului în care organizațiile din domeniul drepturilor omului s-au raportat la ele. În rândurile de mai jos ne propunem să prezentăm aceste aspecte, cu dorința de a prezenta informații suplimentare utile celor interesați de problematica abordată.

♦

Identitatea de gen se referă la modul în care individul înțelege să se raporteze la standardele culturale ale comunității de apartenență. În mod tradițional, genul a fost asociat cu atitudinile, valorile, comportamentul pe care societatea le atribuie femeilor și bărbaților în temeiul tiparelor culturale validate de majoritatea membrilor săi. Esența a ceea ce înseamnă a fi femeie sau bărbat în societate (de la responsabilizare, la manifestare individuală sau relaționare în cadrul comunității) este cuprinsă în conceptul de gen. Societățile conservatoare sunt binare prin raportare la identitatea de gen întrucât apreciază că individul se afirmă în societate printr-un model comportamental singular (dominat fie de trăsături masculine, sau de trăsături feminine), excluzând posibilitatea acestuia de a adopta un model hibrid, apt să sintetizeze deopotrivă particularități feminine și masculine. În același sens, în mod tradițional este negată posibilitatea deconectării dintre percepția pe care individul o are despre sine și rolul atribuit de societate.

Deși distincte, conceptele de gen și sex sunt corelate prin credința conform căreia ansamblului exterior, alcătuit din trăsături fiziologice, biologice specifice constituției feminine/masculine i se repartizează, în mod corespondent, un for interior compus din raționamente, atitudini și modalități de relaționare, proprii celor două genuri.

Complexitatea umană impune necesitatea depășirii gândirii tradiționaliste și cercetarea unor noi orizonturi de cunoaștere a identității de gen. Conștientizând propria existență, individul optează pentru propriul mod de raportare la sine și la ceilalți inclusiv din perspectiva comportamentului social și al consecințelor sexuale ale acestuia. Urmărind scopul decelării motivelor care determină individul să opteze pentru un ansamblu de comportamente/atitudini/valori, în literatura de specialitate^[2] au fost elaborate 2 modele explicative ale identității de gen: modelul dinamic și modelul social. Primul sugerează că adeziunea individului la o anumită conduită este oscilantă de-a lungul existenței, dat fiind faptul că într-un anumit moment al vieții, individul este capabil de a stabili o legătură genuină cu o anumită formă de manifestare a propriei personalități. Dezvoltarea personală poate conduce la recunoașterea apartenenței la un anumit gen sau la renegarea genului care i-a fost atribuit individului în mod tradițional. În tot cazul, deși unele studii susțin avantajele constanței genului pe parcursul vieții individului, nu putem nega pericolul stereotipizării decurgând din această conduită. Modelul social este apropiat de viziunea clasică și se bazează pe ideea conform căreia individul este tentat să rezoneze cu un anumit gen în funcție de influența exercitată de cei din jur. Procesul de socializare rezultă inclusiv din transmiterea de mesaje referitoare la ceea ce este adecvat și corespunzător pentru femei și bărbați. Din perioada copilăriei, omul este gratificat pentru implicarea într-un comportament adecvat genului. Deși manifestările sociale conforme cu genul pot aduce recompense individului, există situații în care acestea pot genera conflicte interne sau chiar de-dublarea individului, scindarea psihicului și chestionarea propriei morale. Teoria socializării admite că incongruențele dintre expresia genului și identitatea de gen pot conduce la reconversia de gen a individului. Interacțiunea dintre acestea din urmă și forțele sociale determină un construct maleabil al genului care poate suferi modificări în funcție de imaginea pe care individul o conștientizează în relație cu propria persoană.

În lumina celor expuse mai sus, identitatea de gen reprezintă sentimentul profund de adeziune a individului față de un ansamblu de comportamente, atitudini sau valori. În ipoteza în care identitatea de gen nu este raliată cu sexul atribuit persoanei la naștere, este aplicat termenul transgender care desemnează indivizi având un comportament ce îmbină particularități ale ambelor genuri (persoane care se identifică în afara binarului masculin/feminin) și care, în consecință, pot avea orice orientare sexuală și orice caracteristici sexuale. Persoanele al căror sentiment de apartenență la un anumit gen este corespunzător sexului atribuit la naștere sunt identificate în literatura de specialitate ca cisgender în timp ce persoanele agender resping ideea de a fi definite prin intermediul unei identități fixe a genului^[3].

După cum am antamat deja în rândurile de mai sus, orientarea sexuală prezintă conexiuni cu identitatea de gen deși cele două nu desemnează aceeași dimensiune a individului. Orientarea sexuală se referă la relaționarea inter-umană prin aplicarea criteriului atracției fizice, romantice sau emoționale dintre persoane. Urmare a aplicării acestui criteriu de identificare, sunt evidențiate diferite categorii ale orientării sexuale: (1) indivizii care sunt atrași din punct de vedere sexual de persoane de același sex (homosexualitate), (2) femeile a căror orientare sexuală primară este îndreptată către persoanele de același sex (lesbianism), (3) persoanele care, situându-se în afara coordonatelor de gen binare (masculin/feminin), neagă sexualitatea atribuită prin naștere și dezvoltă interes de relaționare romantică cu persoane având același sex cu cel înnăscut (transsexuali), (4) persoanele care, în mod natural, fără intervenții chirurgicale, dezvoltă caracteristici sexuale primare sau secundare care nu corespund în mod riguros femeilor sau bărbaților (intersexualitate); (5) persoanele care, în mod natural, nu simt atracție sexuală față de persoanele de sex opus (asexualitate)^[4].

Cercetarea precară în materie de gen și sexualitate aferentă perioadei anilor 1990-2010 a condus la achiesarea tacită, în rândul comunităților umane, a binarului masculin-feminin și a heterosexualității^[5]. Per a contrario, tipologiile homosexualității, lesbianismului, transsexualității, intersexualității, etc. erau circumscrise anomaliilor sociale, fiind considerate afecțiuni psihice.

Opacitatea cercetărilor conducea la stigmatizare, discriminare, marginalizare socială și, în versiunile agravate, la crime sau discursuri oficiale motivate de ură. Odată cu evoluția societății umane, plasarea identității de gen în centrul preocupărilor științifice a condus la concluzia conform căreia afirmarea identității de gen și asumarea unei anumite orientări sexuale reprezintă rezultatul unei decizii individuale, adoptată în conformitate cu propria conștiință, ca rezultat al autonomiei personale.

În mod corelativ, a evoluat și perspectiva științelor medicale asupra incongruenței de gen și orientărilor sexuale de tip LGBT. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a revizuit, în cadrul celei de-a 43-a Adunare Mondială a Sănătății, documentul numit Clasificarea Internațională a Bolilor în acord cu cercetările medicale care stabileau că formele de manifestare a homosexualității nu pot fi calificate drept tulburări psihice. În Clasificarea Internațională a Bolilor elaborată de OMS în anul 2019, secțiunea F65 din document referitoare la tulburări de preferință sexuală nu menționează în mod explicit nicio formă de homosexualitate^[6]. Cu toate acestea, discriminarea la care sunt supuse persoanele având orientări non-heterosexuale pot determina afecțiuni psihice recunoscute la nivel internațional precum anxietatea, depresia, schizofrenia sau ideația suicidală^[7]. Cu alte cuvinte, individul încetează să fie elementul de bază la care se cuvine să se raporteze acțiunea publică iar perspectiva comunitară dobândește o însemnătate deosebită. Dacă oamenii afirmă o identitate de gen diferită față de cea atribuită de societate și, în mod corelativ, optează pentru manifestări sexuale din sfera homosexualității sau lesbianismului exercită, prin acestea, un act de autonomie personală, în ce măsură poate acțiunea publică să intervină? Sau, mai simplu, în ce condiții poate manifestarea autonomiei personale să determine amenințări la adresa ordinii, sănătății, moralei sau securității publice?

Interogațiile de mai sus aduc în discuție problematici sensibile care reclamă abordare juridică. Menținerea binarului masculin/feminin în domeniul genului și a comportamentului heterosexual în materia relațiilor sexuale corespund culturii tradiționaliste și conservatoare construită pe baze religioase. Discriminarea indivizilor care nu se raliază culturii majorității traduce clivajul dintre normele religioase și protecția juridică a drepturilor omului.

Conștientizând amploarea și implicațiile sociale ale discriminării indivizilor în funcție de identitatea de gen și de orientarea sexuală, la nivelul Consiliului Europei, Comitetul Miniștrilor adoptă Recomandarea privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală sau identitate de gen^[8] care, în partea preambulară, atestă unele considerente care converg către soluția promovării toleranței și acceptării indivizilor aparținând minorităților sexuale: Amintind că drepturile omului sunt universale și se aplică tuturor indivizilor și subliniind, prin urmare, angajamentul de a garanta demnitatea egală a tuturor ființelor umane și de a asigura, în favoarea tuturor indivizilor, fără discriminare pe motive, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asociere cu o minoritate națională, proprietate, naștere sau alt statut, – exercițiul drepturilor și libertăților prevăzute de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; (…) Recunoscând că persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender au fost de secole și sunt încă supuse homofobiei, transfobiei și altor forme de intoleranță și discriminare chiar și în cadrul familiei lor – inclusiv incriminarea, marginalizarea, excluderea socială și violența – pe motive de orientare sexuală sau identitatea de gen și că este necesară acțiunea specifică pentru a asigura exercitarea deplină a drepturilor omului acestor persoane; (…) Ținând cont de principiul potrivit căruia nici valorile culturale, tradiționale și religioase, nici regulile unei „culturi dominante” nu pot fi invocate pentru a justifica discursurile de ură sau orice altă formă de discriminare, inclusiv din motive de orientare sexuală sau identitate de gen (…).

Înscriindu-se pe filiera protejării persoanelor aparținând minorităților sexuale de orice formă de discriminare, marginalizare sau excludere socială, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat, în perioada 2015-2018, rezoluții în care se promovează integrarea acestor categorii^[9]. Cu titlu de exemplu, în accepțiunea Rezoluției 2239/2018 persoanele comportând particularități referitoare la orientarea sexuală sau identitatea de gen alcătuiesc familii-curcubeu care trebuie să fie ocrotire față de orice act de intoleranță. Este reprezentativ punctul 5 al Rezoluției care explicitează nevoia de a prezenta și promova drepturile persoanelor aparținând minorităților sexuale ca o sub-categorie de drepturi ale omului: Adunarea subliniază că intoleranța care poate exista în societate față de orientarea sexuală sau identitatea de gen a oamenilor nu poate fi niciodată folosită ca justificare pentru perpetuarea tratamentului discriminatoriu, întrucât aceasta servește, în mod inacceptabil, la legitimarea încălcărilor drepturilor omului. Dimpotrivă, statele trebuie să conlucreze pentru a combate prejudecățile care permit ca astfel de discriminare să persiste, pentru a-și îndeplini responsabilitatea de a proteja și promova drepturile omului în favoarea tuturor celor din jurisdicția lor și de a elimina discriminarea pe toate motivele, inclusiv orientarea sexuală sau identitate de gen.

* Articol publicat și pe pagina Centrul pentru Drepturile Omului (CEDROM).

^[1] Acestei din urmă tabere i s-au alăturat instituții de prestigiu, cum este UNICEF, a se vedea https://www.unicef.org/romania/ro/comunicate-de-presă.

^[2] Maggi Price, Avy Skolnik, The SAGE Encyclopedia of Psychology and Gender, Gender Identity, 2017, SAGE Publications, pp. 663-667.

^[3] United Nations Human Rights Office of the High Commissioner, Born free and equal, Sexual Orientation, Gender Identity, and Sex Characteristics in International Human Rights Law, Second Edition, 2019, New York, Geneva, p. 5-6.

^[4] Conform informațiilor prezentate pe site-ul https://lgbt.ucsf.edu/glossary-terms.

^[5] Orientare sexuală în temeiul căreia individul se simte atras din punct de vedere fizic și emoțional de o persoană de alt sex.

^[6] Conform informațiilor prezentate pe site-urile: https://icd.who.int/browse10/2019/en#/F64; https://www.who.int/classifications/icd/icdonlineversions/en/.

^[7] Conform informației prezentate pe site-ul: https://www.dandc.eu/en/article/world-health-organization-considers-homosexuality-normal-behaviour.

^[8] Recommendation CM/Rec(2010)5 of the Committee of Ministers to Member States on measures to combat discrimination on grounds of sexual orientation or gender identity (Adopted by the Committee of Ministers on 31 March 2010 at the 1081st meeting of the Ministers’ Deputies).

^[9] Avem în vedere, în special, următoarele: Resolution 2048 (2015) Discrimination against transgender people in Europe, Origin – Assembly debate on 22 April 2015 (15th Sitting) (see Doc. 13742, report of the Committee on Equality and Non-Discrimination, rapporteur: Ms Deborah Schembri). Text adopted by the Assembly on 22 April 2015 (15th Sitting); Resolution 2191 (2017) Promoting the human rights of and eliminating discrimination against intersex people, Origin – Assembly debate on 12 October 2017 (35th Sitting) (see Doc. 14404, report of the Committee on Equality and Non-Discrimination, rapporteur: Mr Piet De Bruyn). Text adopted by the Assembly on 12 October 2017 (35th Sitting); Resolution 2239 (2018) Private and family life: achieving equality regardless of sexual orientation Origin – Assembly debate on 10 October 2018 (33rd Sitting) (see Doc. 14620, report of the Committee on Equality and Non-Discrimination, rapporteur: Mr Jonas Gunnarsson). Text adopted by the Assembly on 10 October 2018 (33rd Sitting).