Decizii ÎCCJ (Complet DCD/C): Sesizări respinse

Prin Decizia nr. 82/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 585/89/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „interpretarea prevederilor art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, art. 5 alin. (1) și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 5 din Legea nr. 283/2011, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014, prin raportare la dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 137/2000, în ceea ce privește acordarea sumelor compensatorii reprezentând contravaloarea sporului de 25% de studii superioare, pentru funcționarii publici care au absolvit studiile superioare după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015”.

Prin Decizia nr. 83/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1483/89/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările ulterioare, contractul individual de muncă al persoanei angajate ca gestionar sau având și atribuții de gestionar, care a fost condamnată definitiv pentru una din infracțiunile prevăzute de textul indicat la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere, încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare?

În ipoteza unui răspuns afirmativ, textul legal – art. 4 din Legea nr. 22/1969 -reglementează un caz special, distinct de încetare de drept a raporturilor de muncă sau încetarea de drept operează prin interpretarea și aplicarea extensivă a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind, în consecință, obligatorie și emiterea unei decizii potrivit art. 56 alin. (2) din Codul muncii?”.

Prin Decizia nr. 84/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 857/113/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la principiul contributivității reținut în considerentele Deciziei nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și ale Deciziilor nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în situația în care veniturile realizate de salariat în perioada anterioară anului 2001 sunt mai mici decât salariile înscrise în carnetul de muncă”.

Prin Decizia nr. 85/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 9028/193/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (2) din Codul civil, respectiv dacă echivalentul valoric al diurnei se include în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului”.

Prin Decizia nr. 87/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă, în dosarul nr. 176/110/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept:

„Din coroborarea dispozițiilor art. 1489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) și art. 18 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pot fi acordate de instanță doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract sau, dimpotrivă, că pot fi acordate și dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală)?”.