HP. Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 19/2020 (M. Of. nr. 244/25.03.2020): Art. 90 alin. (1)-(2) şi art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

În M. Of. nr. 244 din 25 martie 2020 a fost publicată Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 19/2020 prin care s-a dezbătut sesizarea referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 90 alin. (1)-(2) și art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, corroborate cu prevederile art. 1.617 alin. (1) și alin. (3) din Codul Civil.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că în interpretarea respectivelor dispoziții renunțarea la compensație este compatibilă cu procedura insolvenței, cu excepția situației în care creanța ce face obiectul compensației aparține creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii. De asemenea, potrivit Înalte Curți, este admisibilă invocarea compensației legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și debitorul aflat în insolvență, de către un alt creditor îndreptățit să participe la procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijența debitorului insolvent și a practicianului în insolvență în exercitarea acestui drept.

Art. 90 alin. (1)-(2) și art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

„Art. 5 pct. 20

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații:

(…)

20. creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 72;

(…)

Art. 90

(1) Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și creanțelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenței”.

Art. 1.617 alin. (1) și alin. (3) din Codul civil

„(1) Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.

(…)

(3) Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație”.